kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
Constructii case ecologice

Amenajarea exteriorului: Grădina

De articoleutile - miercuri ianuarie 30, 2019

Primul pas în realizarea unei grădini ecologice este conștientizarea noțiunii de ”ecologic”. O astfel de grădină trebuie să fie un tot unitar, un ecosistem în care se crează echilibru între plante, sol, insecte, grădinar … o adevărată rețea naturală. Poluarea este un subiect de actualitate și trebuie tratat cu maximă seriozitate deoarece efectele sale negative sunt tot mai des întâlnite.

În grădina casei noastre trebuie, pe cât posibil, să reducem aceste efecte. Eliminarea fertilizatorilor chimici, erbicidelor, insecticidelor, dar și semințelor tratate sunt doar câteva principii ale unui grădinărit eco. Plantele utilizate se recomandă să fie adaptate condițiilor locale de mediu, iar materialele folosite să fie naturale, de proveniență vegetală și animală. Pe lângă frumusețea coloritului și a miresmelor, plantele medicinale cultivate în propria grădină sunt armele secrete folosite împotriva multor afecțiuni.

Grădina casei ecologice ar fi din punctul nostru de vedere o îmbinare armonioasă a mai multor habitate.

AMENAJAREA PE ZONE A GRĂDINII

Arborii și arbuștii sunt în acelaşi timp un element decorativ și o sursă importantă de aer curat pe care ne-o oferă natura – sunt așadar pietrele de temelie ale unei grădini. Indiferent de anotimp, aduc bucurie datorită aspectului deosebit și coloritului frunzelor, al coroanelor cu forme variate și cocktailuri de parfumuri de la flori. În zilele călduroase de vară, relaxarea la umbra unui arbore este mijlocul ideal de petrecere a timpului liber. Câteva specii de interes sanogen dar şi ornamentale sunt prezentate succint în continuare.

Castanul comestibil este un arbore care înflorește la începutul lui iulie și care poate ajunge până la 30 metri înălțime. Fructele sale sunt deosebite şi au efect antiseptic, antianemic, remineralizant, tonic nervos și muscular. Paltinul este un arbore foios care necesită un sol fertil, umed, bine drenat și are nevoie de soare pentru a se dezvolta. Este spectaculos toamna când umple grădina în nuanțe roșiatice. Simbolistic el reprezintă speranță, protecție, putere, veșnicie și divinitate.

Mesteacănul este un arbore foios care oferă grădinilor un aspect natural datorită trunchiului de o nuanță alburie şi coroanei luminoase, creând efectul unui peisaj desprins dintr-o pictură impresionantă.

Teiul este un arbore cu flori alb-gălbui, plăcut mirositoare. Florile, frunzele, scoarța sunt folosite în scopuri medicinale. De exemplu, florile sunt folosite pentru tratarea răcelilor, tusei, febrei, infecțiilor, presiunii arterial ridicate, dureri de cap, dar și diuretic, sedativ.

Magnolia este un arbust care înflorește primăvara devreme; este dorită și apreciată în toate grădinile pentru noblețea și eleganța sa. Dimensiunile florilor diferă, la fel ca și mirosul, iar culorile sunt de la un alb pur la purpuriu. Înainte de plantare, solul trebuie să fie drenat.

Liliacul este un clasic al grădinilor care înfloreşte din mai până în iunie. Este un arbust care poate ajunge la o înălțime de 7-8 metri, apreciat fiind pentru inflorescențele sale de culoare albă, violetă sau albastră și minunat de parfumate. Socul este un arbust de talie mică, care în mod natural are formă de tufă. Florile au un miros plăcut și se culeg în lunile mai-iunie. Ceaiul de flori de soc este apreciat în afecțiunile aparatului respirator, reduce febra dar și constipația. Datorită diurezei pe care o produce este folosit în tratarea reumatismului, bolilor de rinichi și de vezică. Iasomia, alături de lavandă, este una dintre cele mai înmiresmate plante medicinale ale oricărei grădini. Iasomia este un arbust deloc pretențios. Ceaiul de iasomie este ideal pentru scăderea colesterolului deoarece este foarte bogat în antioxidanți, fiind și un bun calmant.

Toți acești arbori și arbuști atrag numeroase specii de insecte, iar păsările se pot hrăni şi pot cuibări în voie. De asemenea, în liniștea serii vor fi zărite printre crengi veverițe jucăușe.

Foișorul este spațiul ideal de petrecere a timpului liber, începând de primăvara și până la venirea frigului. Realizat din lemn, cu aspect rustic, aici se poate servi masa și primi musafirii în perioada caldă a anului. Amplasat în apropierea zonei cu arbori si arbuști, va aduce un plus de prospețime și relaxare timpului petrecut în grădină.

Poteca poate schimba aspectul unei grădini, făcând-o mult mai primitoare și mai interesantă. În plus, dă formă și definește zonele între care se stabilește o legătură: între casă și grădină. În grădină se recomandă a fi trasată o potecă principală cu lățime de peste un metru, astfel încât să poată merge două persoane alături, dar și poteci secundare care duc în spre celelalte zone: zona arborilor și arbuștilor, zona plantelor medicinale, zona grădinii de flori, zona serei cu legume etc. Realizate din pietriș sau piatră spartă, aceste poteci sunt simple, nu au nevoie de fundație din beton, dau un aspect natural grădinii și pot fi înlăturate cu ușurință dacă ulterior dorim o altă variantă.

Chiar dacă nu avem copii, un spațiu de joacă amenajat pentru cei mici este o idee minunată. O groapă cu nisip, un tobogan, un leagăn, sunt doar câteva idei de amenajare a spațiului pentru copii. Cu siguranţă nici cei mari nu se vor ar da în lături de la testarea leagănului.

Așa cum în orice casă există o trusă de prim ajutor sau un dulăpior cu medicamente, la fel şi în grădină ar trebui să fie un ”colț cu medicamente verzi”, unde să fie cultivate, cu efort minim de altfel, cele mai cunoscute plante medicinale.

Menta este una dintre cele mai vechi plante medicinale care crește cu ușurință în curte. Este o specie perenă care se înmulțește doar prin butași. Totodată este o specie invazivă care se răspândește repede pe sol. Preferă zonele umbroase, cu foarte puțin soare. Infuzia de mentă reduce stresul, crește imunitatea organismului, este un bun analgezic etc. Gălbenelele sunt ușor de crescut şi au o multitudine de remedii: cresc capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor, au acțiuni antiinflamatoare, antiseptice, antibacteriene și antifungice. Măștile cu gălbenele tratează bolile de piele, mențin tinerețea și frumusețea tenului, reduc ridurile.

Mușețelul se înmulțeste prin semințe sau răsaduri, şi preferă locurile luminoase, expuse la soare. Este apreciat pentru numeroasele sale proprietăți terapeutice: acțiune antispastică, antiinflamatoare, imunostimulatoare etc. Păpădia este o plantă nepretențioasă care se dezvoltă peste tot, dar preferă solurile bogate și umede. Are puternice efecte detoxifiante asupra ficatului și rinichilor, scade tensiunea arterială, crește diureza, este benefică în tratarea unor boli de piele.

Lavanda este o plantă nu foarte pretențioasă, care previne și tratează stările de încordare sau anxietate. Are utilizări şi în vindecarea infecțiilor, calmarea durerilor de urechi, reducerea acneele, dureri musculare etc. Mărarul nu este deranjat de pământul rece și umed al primăverii, creșre repede și poate fi folosit de primăvara până toamna târziu. Înviorează multe feluri de mâncare mai grele. O linguriță de semințe de mărar conține mai mult calciu decât o cană cu lapte.

Coriandrul este nelipsit în felurile de mâncare picante. Se recoltează de primăvara până la căderea primilor fulgi de nea. Semințele lui controlează nivelul de zahăr din sânge.

Busuiocul preferă solul umed şi se regenerează rapid. Este un bun energizant, un ajutor de nădejde contra stărilor prelungite de oboseală, îmbunătățind digestia și combătând durerile articulare. Utilizat ca şi comprese, tratează înțepăturile de insecte, eczemele și rănile.

Hrana pe care o consumăm în secolul XXI nu mai este medicamentul nostru -aşa cum ar trebui să fie şi aşa cum afirma Hipocrate în urmă cu 2500 de ani. Din păcate, alimentele şi-au pierdut gustul de altă dată, fiind bogate în reziduuri de pesticide şi sărace în nutrienţi. Cultivarea legumelor în propria grădină oferă aşadar o alternativă pentru sănătate, prospețime și gust. Grădinăritul deconectează de stresul cotidian, ne menţine în formă iar bugetul familiei va fi avantajat.

Construirea unei sere necesită atenție la detaliile care creează microclimatul adecvat. Locul ales este cel mai expus radiaţiei solare şi are pantă redusă. Terenul ideal ar fi cel ușor înclinat pe direcția nord-sud pentru a favoriza drenarea optimă a solului. Dacă solul este sărac în nutrienţi, se aplică compost sau îngășământ organic. Materialele din care se poate construi o seră sunt foarte variate; se pot folosi lemn sau metal pentru structura de rezistență, iar ca pereţi mediu transparent dat de sticlă sau folie stabilizată UV. Scheletul serei se recomandă să fie vopsit în alb pentru a reflecta lumina iar acoperișul în două ape pentru a favoriza iluminare pe durata întregii zile.

În sezonul cald, limitarea excesului de căldură se face cu ajutorul unor plase pentru umbrire ce se montează peste acoperișul serei, iar în timpul iernii, temperatura este menținută la nivel optim cu diferite sisteme de încălzire. În interiorul serei circulația aerului trebuie asigurată prin câteva geamuri, dar este de preferat să se evite ”curentul”. Irigarea se face cu sistem bandă, prin picurare. O dată construită, sera va fi cultivată în principal cu soiuri autohtone, ținând cont că se dorește obținerea legumelor fără îngrăşăminte chimice, fără modificări genetice și în armonie mediul înconjurător Se poate cultiva țelină, morcovi, pătrunjel, roșii, ardei, castraveți, salată, dovlecei … legumele preferate de întreaga familie.

Se recomandă cultura prin rotație deoarece plantele din aceleași familii sunt atacate de aceleași boli care pot să treacă în sol și să atace cultura următoare înainte ca plantele să crească îndeajuns pentru a se putea apăra.

Crearea unui paradis al florilor în propria grădină se bazează pe aceleași principii ca și în cazul serei de legume. Rămâne discutabilă prezenţa buruienilor şi rolul de barieră împotriva sporilor ciupercilor dăunătoare. Ca iubitori de frumos, se recomandă o dată sau de două ori pe săptămână curățarea frunzelor căzute iar cele bolnave se aruncă la gunoi.

Margaretele sunt florile care aduc cu siguranță zâmbetul pe buze de fiecare dată când le privim. Se cultivă într-o zone cu pH neutru și sunt plante perene.

Petuniile vor da un plus de culoare întrega vară grădinii. Solul trebuie să fie bine drenat și să beneficieze din plin de soare.

O grădină fără gladiole este precum un râu fără apă. Cultivate pe un sol bine drenat și bogat în humus, se vor dezvolta armonios, iar inflorescența lor vast colorată va încânta ochii privitorilor.

Trandafirul, cunoscut din cele mai vechi timpuri, este nelipsit din grădini. Pentru a înflori din abundență, trandafirii trebuie plantați în zone însorite și feriți de vânturi puternice.

Lalelele, în ciuda delicateței lor, sunt flori extrem de vivace și rar afectate de boli. Se înmulțesc cu ușurință prin bulbi. Preferă solurile nisipoase și argilo-nisipoase, calde, bine drenate și fertile. Cele mai nepretențioase flori din grădină sunt florile de piatră. Ele formează un covor multicolor, desprins parcă din poveștile cu zâne.

Prin coloritul florilor, pomii fructiferi anunță primăvara, iar pe parcursul anului, fructele lor delectează papilele gustative. Dar o zonă cu pomi fructiferi trebuie să conțină mai multe specii, deoarece majoritatea speciilor și soiurilor nu pot lega fructe cu polen propriu ci numai cu polen străin adus de albine sau de vânt de la alte soiuri din cadrul aceleiași specii.

Aşadar pentru a obţine recolte bogate şi sănătoase e nevoie de polenizare entomofilă realizată de de albine, (cu o pondere de 75-80%), bondari (cu o pondere de 8%), furnici şi alte specii de insecte.

GESTIONAREA GRĂDINII

Pentru aromele din grădina bunicii, este necesară plantarea de pomi fructiferi nealtoiți. Aceștia se înmulțesc prin sămânță, drajoni, butași sau marcote. La speciile de alun și gutui, înmulțirea se face prin marcote sau prin butași înrădăcinați. La vișin și pruni, drajonii crescuți din rădăcini sunt frecvenți şi formează rădăcini iar prin separarea de planta mamă rezultă o nouă plantă, identică cu planta mamă. Aroma fructelor provenite de la arborii nealtoiţi compensează timpul de așteptare pentru culegerea roadelor. De asemenea, crenguțele tinere de măr, prun și vișin sunt folosite ca remedii naturale.

Udarea grădinii se realizează dimineața sau seara pentru a evita evaporarea excesivă a apei sau opărirea tinerelor plante. Deşi a fost mult timp susţinut principiul consecvenţei, udarea grădinii nu este necesar să se facă zilnic.

De asemenea, pentru economisirea apei în grădină, se recomandă captarea apei de ploaie şi conservarea în butoaie. Dacă în curtea casei se află şi o fântână, se poate instala fără mult efort un sistem de pompare care să ajute la udarea serei şi a grădinii cu flori. Îngrășământul necesar pentru grădină se recomandă a fi natural, sub formă de compost sau bălegar bine fermentat.

CONCLUZII

Casa ecologică și grădina din jurul ei reprezintă pentru fiecare dintre noi nu doar un simplu cămin ci un întreg univers care combină utilul cu plăcutul. O grădină cu plante cu proprietăți terapeutice este o idee pusă în practică tot mai frecvent de persoanele care își doresc un stil de viață sănătos. Deşi pare un concept nou, încă din antichitate sunt cunoscute proprietățile curative ale diverselor plante și au fost transmise din generație în generație până în zilele noastre.

Grădina din fața casei este practic primul contact vizual pe îl avem cu locuința. Aceasta reprezintă o carte de vizită care vorbește în culori și forme, în accente şi texturi diferite despre propria persoană și despre pasiunea pentru natură, locul în care ne refugiem şi ne regăsim liniştea sufletească. Costurile amenajării unei grădini ecologice, o grădină practică, cu fructe și legume proaspete, cu specii diferite de plante medicinale și flori frumos colorate şi înmiresmate, sunt etapizate şi rezonabile.

Articole similare