kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
Boli
Tratamente Naturiste

Bolile arterelor periferice

De articoleutile - miercuri februarie 13, 2019

Cabinetele medicale sunt tot mai des vizitate de pacienți care descriu
simptomele caracteristice arteritelor, în unele cazuri cu prea mare întârziere, când sunt dirijați spre sălile de chirurgie.

Arteritele sunt boli inflamatoare ale arterelor periferice, cu localizare
mai frecventă la nivelul membrelor inferioare de unde se pot extinde în tot
organismul.

Pot să apară în două forme de arteriopatii:

  • trombangeită obliterantă, mai frecventă la bărbații tineri, până la
    vârsta de 35-40 de ani, cu lezarea arterelor medii și mici de la picioare;
  • arteriopatie ateroscleroasă, mai frecventă la vârstnici după 55 de
    ani, cu afectarea arterelor mari (femurale, iliace și aort), îngroșată prin cacifieri parietale, având porțiuni alternante de dilatări și de îngustări până la obturare (arterită obliterant).

În toate formele de boli arteriale, circulația descendentă a săngelui devine
deficitară, având ca urmare o carență de oxigen și de substanțe nutritive în țesuturi, care nu se mai pot debarasa de produsele de dezasimilație, respectiv de toxinele depuse în sânge. Arterele se îngustează, treptat, până la obturare parțială sau totală, datorită unor cheaguri (trombus), aderente pe peretele interior al vasului sau datorită unor răniri prin traumatism local. Ulterior, cheagul de sânge poate fi mobilizat de curentul saguin și dirijat spre o ramură arterială mult mai îngustă (cerebrală, pulmonară, splenică etc.)

Primele simptome ale bolii apar sub formă de înțepături, cârcei și crampe în pulpe și gleznele picioarelor și senzația de greutate și oboseală în timpul mersului prelungit pe jos sau la eforturi fizice. Uneori durerea de picioare poate să apară chiar după 50-100 metri de mers dar în urma tratamentelor, distanța de mers poate fi mărită la 1-3 km, fără vreo senzație neplăcută. Într-un stadiu mai avansat al bolii, durerea devine permanentă, la ambele picioare, chiar în timpul repausului.

Începând de la degete, picioarele se răcesc, atât iarna cât și vara și prezintă modificări de culoare, de la palid-albicios, la roșu-intens, violacee și chiar negre. Pielea devine lucioasă, uscată, neelastică, datorită lipsei de transpirație. Unghiile sunt fragile și se deformeaz. Starea gravă în cepe din momentul în care piciorul prezintă ulcerații sau gangrene, foarte greu
vindecabile, care încep de șa degete ți înainteză spre glezne și genunchi,
concomitent cu atrofierea mușchilor gambei.

Un caz particular al afecțiunilor arterelor îl constituie boala Raynaud de origine funcțional, mai frecventă la femei, fiindcaracterizată prin accese de vasoconstricțieîn urma aparițieie unui spasm la nivelul degetelor de la ambele picioare și mâini. Spasmul are durate variabile, de la câteva minute până la câteva ore. Boala poate să apară și la persoane tinere, sub 40 de ani, fiind declanșată de frig, imersie în apă traumatisme, intoxicare tabagică și cu plumb, emoții, migrene, hipertensiune arterială, angină pectorală, epuizare fizică și nervoasă. În timpul crizelor, degetele devin albe și reci iar după 15-30 minute devin cianotice sau înroșite exagerat, cu furnicături, amorțeli și dureri, pierderea elasticității pielii și apariția de ulcerații
gangrenoase cu infectare. Agravarea arteritelor se desfășoară în timp variabil, de la o persoană la alta, fiind influiențată de unii factori favorizanți (fumatul în exces, frig si umezeală, infecții, eforturi fizice și traume psihice). În unele cazuri, boala poate fi tolerată chiar câțiva ani dar în alte cazuri are o evoluție rapidă, mersul pe jos devinedevine imposibil, durerile sunt insuportabile iar după apariția ulcerațiilor și a gangrenelor urmează, în mod fatal, amputarea, parțială sau totală, a unui picior sau chiar a ambelor picioare.

În unele boli arteriale ocluzive apare sindromul Raynaud provocat prin
traumatisme profesionale (la escavatoriști, dactilografe, telefoniste, țesătoare) precum și în cazul unor boli (polinevrite, sclerodermie, tifos exantematic, leucemie) sau prin compresiunea vaselor subclaviculare la eforturi de împingere cu umerii, dând așa numita «coastă cervicală», prin creșterea apofizei transverse la nivelul vertebrelor C6 și C7.

Alte simptome prezentate de bolnavii cu tulburări circulatorii periferice
constau dintr-o oboseală generală și umflături la picioare care devin
grele, mai ales la persoane obeze, la cele care stau mult în picioaresau care merg pe jos pe distanțe mari. Afecțiunea este mai frecventă la femei supraponderale fiind cauzată de hormonul feminin esterogencare favorizează reținerea apei în țesuturi și stagnarea sângelui în vase, ducând la instalarea insuficienței venoase.

Ca urmare a tulburărilor de circulație sanguină se acumulează lichid seros în țesuturi provocând umflarea picioarelor (edeme), cu dureri acute în pulpe, prelungite spre șolduri și coloană vertebral. Edemele sunt favorizate
și de alți factori dintre care pot fi menționați: supragreutatea corpului,
statul prelungit în picioare (polițiști, poștași, infirmiere, vânzătoare, țesătoare, dentiști), încălțăminte incomodă (prea strâmtă și cu tocuri înalte),
materiale neporoase la pantofi (cauciuc, plastic) și șireturi care jenează țesuturile delicate. Se mai poate aă\uga mersul pe trotuare din ciment grosier sau pe soluri bulgăroase, prezența bătăturilor, a negilor din talpă și
a crăpăturilor din călcâie.

Tratamentele naturiste

Fitoterapia recomandă ceaiuri, tincturi, extracte, uleiuri și unguente din anumite plante medicinale care prezintă proprietăți antiinflamatoare,
antiseptice, cicatrizante, antivulnerare, sedative și mai ales vasodilatatoare, cu efecte în activarea circulației periferice prin fluidizarea sângelui, mărimea lumenului vascular, dilatarea capilarelor, relaxarea musculaturii netede a pereților arterelor, cicatrizante rănilor apărute și în final, normalizarea fluxului de sânge.

Pentru uz intern se recomandă:

  • extract hidroalcoolic din frunze de Gingko biloba (câte 30 picături
    de 3 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mese, într-o cură de 4 săptămâni), care favorizează circulația periferică a săngelui la nivelul arterelor mici și a capilarelor, precum și scăderea vâscozității sângelui datorită efectului antiagregant plachetar;
  • infuzie din herba de sulfină galbenă (Melilotus officinalis) (1 linguriță la 200 ml apă clocotit), se beau 1-2 ceaiuri calde pe zi, având efecte în dilatarea vaselor periferice, mărirea permeabilității arterelor și înlăturarea vâscozității
  • infuzie din frunze și rădăcini de păpădie (Taraxacum officinale) (1-2
    linguri]e la 200 ml apă clocotit), cu bune rezultate în normalizarea circulației sângelui la toate nivelele corpului;
  • infuzie din herba de coada șoricelului (Achillea millefolium) băută
    seara, după apariția primelor înțepături în picioare;
  • decoct din fructe de măceș (Rosa canina) (2 linguri fructe uscate în 500 ml apă), se fierb 10 minute și se bea întreaga cantitate în cursul zilei, având efecte în menținerea permeabilitții și elasticității vaselor capilare, datorită conținutului ridicat în vitaminele P și C. Tot din fructe uscate de măceș se consumă câte 3 g pulbere pe zi;
  • infuzii din frunze de salvie (Salvia officinalis), herba de cimbrișor
    (Thymus serpyllus) și frunze de urzică (Urtica dioica), băute după fiecare masă, în cure prelungite de primăvară.

Nu pot să lipsească tratamentele de durată cu preparate din fructe de
coacăz negru (Ribes nigrum) (bogate în vitamina C, antozide, acid linolenic și săruri de potasiu), cu rol antiagregant plachetar sau preparate din fructe de câtină albă (Hippohae rhamnoides) bogate în multe vitamine.

În cazul edemelor, cu picioare umflate, obosite, grele și reci, se va consuma
un ceai din frunze de afin (Vaccinium myrtillus) care protejează pereții arterelor, ceai de pedicuță (Lycopodium), cu adaus de 1 linguriță bitter suedez, decoct din rădăcini de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra) (cu acțiune diuretică și antiinflamatoare) și amestecul, în părți egale, de coada calului (Equisetum arvense) și coada șoricelului (Achillea millefolium) din care se beau 3 căni pe zi.

Regimul alimentar

Se suprimă consumul alimentelor care încarcă organismul și solicită un efort mare de prelucrare, metabolizare și eliminare: carne de porc, rață și gâscă, preparate din carne, grăsimi animale, mezeluri, conserve, gălbenuș din ou (bogat în colesterol), prăjeli, sare, cafea, ciocolată, alcoluri tari, și mai ales tutun. O zi pe săptămână se impune un repaus alimentar absolut, consumând numai lichide sub formă de ciauri si sucuri de rădăcinoase (morcov, țelină, sfeclă roșie, păstârnac, pătrunjel) și din fructe proaspete
(lămâi, portocale, grapefruit, mere roșii) care conțin cantități mari de
vitamina C. În celelalte zile se recomandă carne de pasăre (150-200 g),
pește alb, lapte degresat, iaurt, ulei vegetal fără colesterol sau presat la rece, pâine integrală sau graham, germeni de grâu, miere de albine în puțin oțet de mere, o lingură de lactat de calciu și un adaus zilnic de vitamina E (de 3 ori pe zi înainte de mese).

O atenție deosebită se acordă consumului zilnic de legume proaspete,
mai ales tomate bine coapte, întrucât licopenul, un compus carotenoidic, are proprietăți antioxidante asupra arterelor. Specialiștii americani de la universitatea Harvard, studiind un lot de peste 38.000 de femei timp de 7 ani, au constatat rolul tomatelor în evitarea arteritelor, a crampelor de gambe, a atacului cerebral și a infarctului miocardic. Ceapa și usturoiul (3-5 căței pe zi) fluidifică sângele, determină dilatarea arterelor și împiedica formarea cheagurilor. De asemenea se recomandă o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere, preparată din 4 linguri drojdie în 500 ml lapte, apă, suc de roșii sau de lămâie; după amestecare se ține în frigider și se consumă întreaga cantitate în 3.
Regimul alimentar trebuie să asigure organismului o cantitate suficientă
de vitamine (A, B, C, E, PP), mai ales prin consumul sucurilor de legume și fructe, cu adaus de 50-100 g germeni de grâu și 2-3 lingurițe de drojdie de bere uscat.
Cantitatea de lichid necesară organismului (1,5-2 litri pe zi) se completează
cu apă plată, apă de tărâțe sau ceai verde chinezesc.

Regimul de viață

Prevede următoarele recomandări:

  • evitarea statului prelungit în picioare și chiar în poziția șezând pe scaun picior peste picior, fără un suport pentru ridicarea picioarelor;
  • evitarea mersului pe jos pe distanțe mari, mai ales pe terenuri în pantă sau denivelări mari, fiind preferat un mers în ritm constant (o oră pe zi), pe distanțe crescânde, pe terenuri plane, care să alterneze cu repausul la pat;
  • evitarea factorilor favorizanți ai bolii: frig, umezeală, căldură excesivă, traumatisme locale, infecții virotice și interzicerea categorică a consumului de tutun;
  • excluderea jartierelor, a elasticurilor circulare, a ciorapilor din materiale plastice și a încălțămintei strâmte, se vor înlocui cu ciorapi din lână și încălțăminte comodă, elastică, călduroasă și impermeabilă;
  • menținerea corpului încălzit cu perne electrice sau sticle calde aplicate seara la stinghie și nu pe piciorul bolnav;
  • masaj superficial al picioarelor înainte de culcare, cu apă, oțet de mere sau alcool, începând de la degete spre glezne și genunchi.

Cu avizul medicului se poate face gimnastică vasculară Burger (dimineața și seara) precum și băile ascendente Hauffe, cu temperaturiîn creștere de la 35 grade până la 40-45 grade (câte 1 grad la 2 minute). Sunt obligatorii băile zilnice alternative (căldute și reci) la picioare și mâini, cu apă simplă sau sărată. După baie se vor tăia unghiile fără răniri și pudrează între degete cu talc pentru a evita apariția infecțiilor locale sau a ulcerațiilor grave.

Tratamentul balneoclimateric

Se face în stațiunile Borsec, Buziaș, Vatra Dornei, Tușnad și Covasna, completate cu băi galvanice, băi de lumină, diadinamice și electroterapie.

Articole similare