vegis.ro%20
kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
vegis.ro%20
Constructii case ecologice

Casa ecologică vs. Casa pasivă

De articoleutile - marți februarie 19, 2019

Preocupările referitoare la problemele de mediu au ajuns la cel mai înalt nivel, organizându-se deja mai multe conferinţe în care s-au semnat acorduri cu privire la reducerea impactului negativ pe care activitatea umana îl are asupra mediului.

La 3 martie 2010, C.E. a prezentat proiectul unei strategii economice a Uniunii pe următorii 10 ani, care să înlocuiască actuala Agendă Lisabona. Numită Europa 2020, aceasta reprezintă strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani. Printre obiectivele acesteia, cel numit “creştere durabila” îşi propune:
-reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelul din 1990;
-creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%;
-creşterea cu până la 20% a eficienţei energetice.

România, ca membră a Uniunii Europene, a adoptat aceste obiective. Intr-o lucrare publicată în martie 2011 la Bucureşti de către Departamentul pentru Afaceri Europene se precizează forma în care au fost adoptate aceste obiective de către ţara noastră, nu departe de cea adoptată de UE.

În lucrare se specifică unele direcţii de acţiune pentru atingerea acestor ţinte, printre care:

Continuarea finanţării prin Fondul pentru Mediu a:

  • programului de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu cele care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană sau alte sisteme care conduc la îmbunătăţireacalităţii aerului, apei şi solului;
  • proiectelor privind producerea energiei din surse regenerabile:
    -eoliană, geotermală, solară, biomasă, microhidrocentrale;
    -programului privind creşterea producţiei de energie din surse regenerabile.

Promovarea utilizării surselor regenerabile locale pentru producerea energiei electrice şi termice la consumatorii finali – clădiri (de exemplu, prin realizarea de centrale termice pe rumeguş şi sistem propriu de distribuţie agent termic; transformarea punctelor termice în centrale termice cu funcţionare pe rumeguş; montarea colectoarelor solare la centralele termice de cartier; prepararea apei calde menajere prin panouri solare montate la centralele termice);

Elaborarea unor sisteme de certificare sau sisteme de calificare echivalente pentru instalatorii de cazane şi sobe mici pe bază de biomasă şi sisteme fotovoltaice solare şi termice solare, de sisteme geotermice de mică adâncime şi pompe de caldură.

Extinderea perioadei de implementare a programului Termoficare caldură şi confort pâna în 2020(modernizarea infrastructurii de transport şi distributie a energiei termice în sisteme centralizate);

Continuarea Programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinte;
Extinderea Programului national de eficienta energetică (reabilitarea sistemului de termoficare, reabilitarea clădirilor publice şi eficientizarea iluminatului public);

Continuarea campaniilor de informare a populaţiei şi a mediului de afaceri privind importanţa creşterii eficienţei energetic. În acest context, vom aborda în continuare aspectele mai importante în legatură cu realizarea unei case ecologice.

Casa ecologică

Conceptul de casă ecologică presupune o construcţie locuibilă care, pe întreaga perioadă a existenţei sale, adică în timpul construirii, al utilizării şi chiar al dezafectării, să aiba un impact cât mai mic asupra mediului.

În timpul construirii impactul redus asupra mediului se obţine prin utilizarea într-o cât mai mare măsură a unor materiale naturale, reciclabile şi regenerabile (de ex. lemnul), pentru obţinerea cărora se consumă cât mai puţina energie. Utilizarea unor astfel de materiale va asigura şi o dezafectare a casei cu impact redus asupra mediului, unele materiale putând fi refolosite, altele folosite drept combustibil, rezultând puţine deşeuri care să trebuiască depozitate la groapa de gunoi.

Având în vedere durata lungă de utilizare a unei case, de regulă zeci de ani, este evident că impactul cel mai semnificativ asupra mediului se produce în aceasta perioadă. Din acest motiv, atenţia noastră va fi îndreptată în special asupra modalităţilor prin care se poate realiza un consum cât mai mic de energie, pierderi cât mai mici de energie, producerea de energie din surse regenerabile.

Pe lângă un comportament “prietenos” faţă de mediu, investiţiile iniţiale (semnificative de altfel), pot fi foarte avantajoase pe termen lung, prin scăderea costurilor cu energia cumparată de la furnizori, costuri care observăm că cresc continuu, ajungând în multe cazuri la valori greu suportabile ( peste 1.000 lei pe lună de iarna pentru o casă ).

Pe de alta parte, deşi asigurarea furnizării de energie de toate tipurile pentru populaţie este o preocupare principală a oficialităţilor locale şi centrale, acestea s-ar putea dovedi neputincioase în situaţii de criză. Astfel de crize pot să apară din motive tehnice (defecţiuni, diverse avarii), naturale (inundaţii, cutremure, incendii şi mai nou mult discutatele furtuni solare), social-politice (dezordine socială, război), comerciale (preţuri crescute de către furnizori, poziţii de monopol etc).

Cerinţele impuse unei case ecologice/case pasive

Cunoştintele acumulate în domeniul construcţiilor, dezvoltarea de noi materiale şi tehnici constructve au permis, aşa cum observăm cu toţii, realizarea unor clădiri având dimensiuni, forme, o funcţionalite şi o estetică greu de imaginat în urmă cu o sută de ani.

Odată cu evoluţia acestor aspecte ale clădirilor, în ultimele decade a devenit necesară şi posibilă şi o abordare a clădirilor din punctul de vedere al impactului lor asupra mediului, atât din punctul de vedere al materialelor folosite cât şi din cel al consumului de resurse energetice şi al emisiei de agenti poluanţi. Astfel, din aproape în aproape, prin etape care au inclus propuneri de obiective, cercetare şi realizare, s-a ajuns la performanţe greu de imaginat în urmă cu puţin timp.

Au fost proiectate şi realizate clădiri pentru a căror funcţionare este nevoie de extrem puţină energie, în multe cazuri chiar şi aceasta fiind produsă local, din surse regenerabile. Astfel de case se numesc “case pasive”. Unul dintre pionierii activităţii în domeniul caselor pasive este Passive House Institute (PHI) din Darmstadt, Germania. De-a lungul timpului, acest institut a jucat un rol crucial în dezvoltarea conceptului de “Casa pasivă”. Prima realizare practică a fost o casă construită în Darmstadt, în anul 1990, cu un consum de energie monitorizat pe parcursul mai multor ani de doar 12 kWh/(m2an)15.

Pentru a detalia conceptul de casă pasivă, vom porni de la cel de casă ecolgică şi vom insista mai puţin asupra impactului pe care il au materialele de construcţie utilizate asupra mediului şi mai mult asupra celui pe care îl are consumul de energie necesar funcţionării. Ţinând seama de efectele asupra mediului pe care le are producerea energiei, un consum mai mai mic înseamnă un grad mai mic de poluare precum şi o durată mai mare de utilizare a resurselor naturale neregenerabile.

Conform PHI, o casă poate fi considerată pasivă dacă îndeplineşte următoarele criterii16:
– în interiorul casei se obţine un climat comfortabil fără utilizarea unui sistem separat de încălzire sau a unuia de aer condiţionat; pentru a obţine temperatura necesară pe tot parcursul anului nu se va utiliza o cantitate de energie pentru încălzire/răcire mai mare de 15kW/(m2an).
– confortul termic trebuie obţinut pentru toată suprafaţa locuibilă, atât în timpul iernii cât şi în timpul verii. De aici decurg urmâtoarele cerinţe:

  • coeficientul de transfer termic U al pereţilor exteriori trebuie să fie mai mic decât 0,15W/(m2K).
  • coeficientul de transfer termic U al ferestrelor sau a altor suprafeţe translucide trebuie să fie mai mic decât 0.8W/(m2K).
  • suprafeţele translucide orientate spre est sau spre vest (±50°) şi cele înclinate la un unghi de 75° nu trebuie să depăşească 15% din suprafaţa utilă din spatele lor, în caz contrar acestea trebuind prevăzute cu dispozitive mobile de protecţie impotriva razelor solare, cu un factor de reducere de minim 75%. Pentru ferestrele orientate înspre sud, limita este de 25% din suprafaţa utilă din spatele lor.
  • temperatura aerului care intră în cameră prin priza de aer nu trebuie să fie sub 17°. Trebuie asigurată o ventilaţie eficienta, cu un flux de aer constant şi uniform distribuit pe toate suprafeţele şi în toate camerele.
  • sistemul de ventilaţie trebuie dimensionat în primul rând ţinând seama de standardele privitoare la igienă. Zgomotul produs de sistemul de ventilaţie trebuie redus la minim, el nedepăşind nivelul de 25 dB.
  • casa trebuie să aibă cel puţin un dispozitiv care să se poată deschide (fereastră, uşă) pentru a permite intrarea aerului din exterior, pentru fiecare cameră; trebuie să se poată asigura un curent de aer pentru răcirea casei pe timpul verii.
  • cantitatea de energie primară utilizată pentru toate necesităţile casnice (încălzire, apă caldă, electricitate) nu trebuie să depăşească 120 kWh/(m²an) în total.

La construirea unei case pasive trebuie avute în vedere următoarele principii de bază:
Izolaţia termică –Toate componentele opace ale clădirii, aflate în anvelopa exterioară a clădirii (pereţi, uşi, etc) trebuie să fie atât de bine izolate încât să aibă un coeficient de transfer termic de maxim 0.15W/(m²K), adică, printr-un metru patrat de astfel de suprafaţă se pierde o putere de maximum 0.15W pentru fiecare grad de diferenţă de temperatură dintre interior şi exterior.

Ferestrele casei pasive –  Ferestrele, în intregime (geam plus toc), nu trebuie să aibă o valoare a coeficientului de transfer termic mai mare de 0.8 W/(m²K), cu o valoare a transmitanţei solare totale (proporţia energiei solare care ajunge în cameră) în jur de 50%.

Ventilaţie cu recuperare de căldură –  Un sistem integrat de ventilaţie şi recuperare a căldurii oferă calitatea necesară aerului din încăperi şi va permite economii însemnate de energie. Într-o casă pasivă, cel puţin 75% din căldura conţinută de aerul evacuat este transferată aerului proaspăt prin intermediul schimbătorului de căldură.

Etanşeizarea clădirii –  Testul de etanşeitate efectuat prin supunerea interiorului casei la o supra/sub presiune de 50Pa indică un schimb de aer cu exteriorul mai mic de 60% din volumul de aer al clădirii, într-o oră.

Absenţa punţilor termice –  Toate marginile, colţurile, conexiunile (tubulaturi, cabluri) trebuie planificate şi realizate cu mare atenţie astfel încât să se evite punţile termice. Punţile termice care nu pot fi evitate trebuie minimizate cât mai mult posibil.

Articole similare