kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
Pomi fructiferi

Cultura parului

De articoleutile - miercuri mai 29, 2019

Părul are cerinţe faţă de căldură mai mari decât mărul, prunul şl vişinul, reuşind bine în zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 – 11°C, cu condiţia ca în perioada de vegetaţie temperatura medie să fie de 16-18°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 20 si 30 de grade, iar cele absolute minime sunt de 10°C i maxime de 37°C (în afara intervalului temperaturilor absolute, creșterea înceteză). În zonele cu veri mai răcoroase părul rodește slab. Și rezistența la ger este mai mică decât amărului, limita fiind considerată a fi -28°C, iar necesarul orelor de frig din sezonul de repaus oscilează, în funcție de soi, între 600 și 800 ore. Mugurii de rod degeră la temperaturi sub -23 …. – 26 grade, iar ramurile anuale la -26 …. -28 grade. Florile părului, în fenofaza de boboc, suportă temperaturi până la -3,3 …-5,5 grade, dar când sunt deschise, degeră la -2,2 … – 4,4 grade.

Cerinţele părului faţă de umiditate se situează dupămăr şi prun, soiurile de toamnă şi de iarnă reuşind bine în zonele cu 650-900 mm precipitaţii anuale, iar cele de vară în localităţile cu 500-600 mm, cu condi ia ca acestea să fie distribuite proporțional cu deficitul pluviometric lunar.

Cerinţele faţă de sol ale părului sunt mari. Altoit pe franc necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie, suficient de afânate şi revene, cu apă freatică sub adâncimea de 2-2,5 m. Nu suportă solurile grele şi reci. Altoit pe gutui, părul reuşeşte şi în soluri mai subţiri, dar suficient de fertile, revene şi mai calde, cu apa freatică sub 1-1,5madâncime. Altoit pe franc părul suportă până la 10% calciu activ în sol, în timp ce pe gutui apar simptome de cloroza pe frunze la peste 8% calciu activ. În ceea ce priveşte reacţia solurilor, părul necesită un pHîn jur de 7 (6,4 – 7,4).

Cerinţele faţă de factorii de mediu.

Părul are cerinţe faţă de căldură mai mari decât mărul, prunul şl vişinul, reuşind bine în zone cu temperaturi medii anuale de 9,5 – 11°C, cu condiţia ca în perioada de vegetaţie temperatura medie să fie de 16-18°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 20 și 35 °C, iar cele absolute minime sunt de 10°C i maxime de 37°C. În zonele cu veri mai răcoroase părul rodește slab. Rezistenţa la ger este mai mică decât a mărului, limita fiind considerată a fi -28°C, iar necesarul orelor de frig din sezonul de repaus oscilează în funcție de soi, între 600 și 800 de ore.

Sortimentul de soiuri

În prezent, sortimentul mondial este alcătuit din peste 6.500 soiuri, multe dintre ele prezentând defecte legate de lipsa de afinitate la altoirea pe gutui, precum şi sensibilitate la boli şi virusuri. La nivel european, producţia de pere se bazează pe un număr restrâns de soiuri: Conference (35,5%), Abate Fetel (13,8%), Williams Bon Chretien (sinonim Bartlett), Rocha (soi autohton portughez) şi altele (29,4%).

Specia de păr Williams

Este soiul etalon pentru calitatea deosebită a fructelor şi face trecerea între soiurile de vară şi cele de toamnă, maturându-se la sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie.

Pomul are vigoare mijlocie, înfloreşte semitârziu sau târziu, este foarte precoce şi productiv, rodeşte pe ramuri lungi, care se garnisesc bine cu ramuri scurte. Este lipsit de afinitate cu gutuiul şi trebuie altoit pe franc sau cu intermediar.

Fructul este de mărime medie, piriform, de culoare galben pai; pulpa este albă, suculentă, cu aromă delicată.

Specia de păr Williams roșu

Mutaţie mugurală a soiului Williams (SUA), introdus după anul 1945. Pomul are vigoare mijlocie, este foarte productiv şi lipsit de afinitate cu gutuiulA. Fructul este mare (greutate medie 180-200 g), se aseamănă cu soiul de origine ca formă şi mărime, însă diferă prin pieliţa colorată în roşu-oranj, lucios, neuniform. Uneori apare fenomenul de reversibilitate a culorii, respectiv apar fructe verzi-gălbui sau dungate.

Coacerea fructelor are loc în prima decadă a lunii septembrie, iar în depozitul frigorific păstrarea poate fi prelungită 1-2 luni. Se recomandă pentru consum şi prelucrare sub formă de nectar.

Specia de păr Beurré Bosc

Soi originar din Franţa, răspândit după anul 1830 în toată Europa, introdus la noi în ţară după 1900. Este de vigoare mijlocie spre mare, înfloreşte târziu, dar produce constant, rodind atât pe ramuri scurte, cât şi lungi. Este lipsit de afinitate cu gutuiul.

Fructul este mare, piriform, de culoare cărămizie specifică, pulpa este albă, fondantă, de calitate foarte bună. Epoca de coacere este la sfârşitul lunii septembrie, iar consumul se prelungeşte până în octombrie şi chiar noiembrie.

Specia de păr Beurré Hardy

Soi originar din Franţa, introdus la noi în ţară după anul 1904. Pomul are vigoare mare, intră târziu pe rod, dar produce mult şi constant. Datorită afinităţii bune cu gutuiul şi productivităţii ridicate, se foloseşte ca intermediar pentru soiurile de păr valoroase lipsite de afinitate cu gutuiul. Pomul este viguros, intră târziu pe rod, rodeşte pe ramuri scurte şi ramifică foarte puţin.

Fructul este mare (200 g), de formă conică, cu pieliţa verde bronzată, cu pulpa alb-verzuie, semidensă, dulce, uşor acidulată şi cu gust bun. Epoca de coacere şi consum începe în decada a doua a lunii septembrie.

Specia de păr Conference

Soi de origine engleză, introdus la noi în ţară după 1957. Pomul are vigoare mijlocie, produce foarte bine şi constant; înfloreşte semitârziu şi are afinitate cu gutuiul A.

Fructul piriform, uneori uşor alungit, de mărime mijlocie, are culoarea verdegălbui, acoperit cu rugină care-i depreciază aspectul comercial. Pulpa este albgălbuie, suculentă, fondantă, cu gust foarte bun.

Se coace în decada III a lunii septembrie şi se poate păstra în depozit 2-3 luni.

Specia de păr Curé

Soi de iarnă, de origine franceză, foarte răspândit la noi. Pomul este viguros, cu coroana răsfirată, produce mult, dar alternant (soi triploid). Este folosit ca intermediar pentru soiurile care nu au afinitate cu gutuiul.

Fructele sunt mari, piriform alungite, asimetrice, cu o uşoară tendinţă de răsucire, au de regulă un şanţ pe partea umbrită, de-a lungul căruia se găseşte o dungă de rugină. În anii cu toamne secetoase, fructele rămân verzi, insuficient de dulci.

Se coace la sfârşitul lunii septembrie şi început de octombrie. Se păstrează până în ianuarie-februarie şi se pretează la prelucrare.

Specia de păr Passe Crassane

Soi originar din Franţa, cel mai răspândit în lume, alături de Williams. Este foarte productiv în unele areale, ca Franţa, Italia şi mai slab în altele, ca România, Ungaria. Pentru legarea fructelor, necesită temperaturi ridicate în perioada înfloritului şi are afinitate bună la altoirea pe gutui.

Fructul este mare (180-200 g), bergamotiform neregulat, cu pieliţa de culoare verde-gălbui, cu pulpa alb-gălbuie, densă, cu gust bun. Epoca de coacere este la începutul lunii octombrie, iar consumul începe din ianuarie şi se prelungeşte până în martie.

Specia de păr Comtesse de Paris

Soi de origine franceză, introdus în cultură în România din 1908. Pomul este de vigoare mijlocie, rodeşte pe ramuri scurte şi produce constant. Deşi are afinitate cu gutuiul, pentru altoire se recomandă folosirea intermediarului sau francului.

Fructele sunt de mărime mijlocie-mare (150-190 g), cu pieliţa verdegălbuie, cu lenticele caracteristice. Pulpa este alb-verzuie, densă, cu gust bun, dulce, uşor aromată. Epoca de coacere este la începutul lunii octombrie şi se păstrează foarte bine în depozit, până în ianuarie.

Specia de păr Daciana

Soi obţinut la ICDPPiteşti Mărăcineni, omologat în 1989. Pomul are vigoare mijlocie, este parţial autofertil, cu tendinţă de rodire partenocarpică. Intră pe rod în anul 3 de la plantare şi are afinitate la altoirea pe gutui.

Fructul este piriform, de mărime medie (150 g), colorat galben-pai cu roşu pe partea însorită, cu aspect atrăgător. Pulpa este albă, fondantă, de bună calitate
gustativă. Se coace la sfârşitul lunii iulie şi se păstrează 7-10 zile.

Specia de păr Haydeea

Soi de vigoare mijlocie, coroana fusiform piramidală, rodeşte pe ţepuşe şi burse, intră pe rod în anul IV de la plantare şi este tolerant la atacul cu Psylla. Producţia poate ajunge la 28-35 t/ha, în anul 10 de la plantare.

Fructul este de mărime mijlocie-mare (180-220 g), piriform, de culoare verde deschis, cu rumeneală pe partea însorită, cu numeroase lenticele mici, subcutanate, de culoare închisă. Pulpa este alb-gălbuie, consistentă, fermă, fină.

Se coace la sfârşitul lunii septembrie şi se păstrează 10-14 zile. Se recomandă pentru consum în stare proaspătă, dar se pretează şi pentru procesare sub formă de compot, gem, nectar.

Specia de păr Monica

Soi obţinut la ICDPPiteşti Mărăcineni, omologat în 1994. Pomul are vigoare mijlocie, coroana piramidală, rodeşte pe ţepuşe şi burse, fructifică din anul 3 de la plantare. Are afinitate bună cu gutuiul, prezintă toleranţă la arsura bacteriană.

Fructele sunt piriform alungite, de mărime medie (160-180 g), de culoare verdegălbuie, acoperită cu roşu pe partea însorită; pulpa este albă, crocantă, iar la coacerea deplină, devine fondantă.

Este un soi cu aspect comercia, cerut de producători şi consumatori. Se recomandă atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi la prelucrare în suc şi nectar cu randament de 67%.

 

Portaltoii părului

Pe plan mondial, cei mai utilizați portaltoi pentru păr sunt cei generativi, proveniți din șămânță.

Cel mai răspândit portaltoi vegetativ este gutuiul care prezintă o serie de avantaje fa ă de părul franc. Este mai pu in sensibil la excesul temporar de umiditate, permite intensivizarea culturii părului, imprimă soiurilor altoite precocitate de rodire, productivitate, darare și dezavantaje: rezistență scăzută la ger, secetă și conținutul solului în calcar.

Leave a Reply

Please Login to comment
  Subscribe  
Notify of

Articole similare