Antreprenoriat

Factori importanti, cu influeznta in antreprenoriat

Indiferent de performanţele sale economice, activitatea unei companii se va forma la intersecţia între factorii de natură legislativ – normativă, sociali, financiari, tehnologici, politici şi globali.
Fiecare factor influenţează mediul antreprenorial într-un mod diferit şi pot acţiona atât în sensul scăderii, cât şi în sensul creşterii performanţelor sale. Gradul de adaptabilitate şi flexibilitate a personalităţii antreprenorului are un cuvânt greu de spus.
Astfel, un antreprenor ce are cunoştinţe solide în domeniul resurselor umane va da dovadă de tact şi diplomaţie în cazul unei crize de personal. În aceeaşi măsură un antreprenor care nu se informează despre legislaţia care îi reglementează activitatea, chiar dacă beneficiază de consiliere juridică, se va afla în imposibilitatea deschiderii şi menţinerii unui dialog productiv cu statul român sau va obţine cu dificultate o finanţare, fie ea prin societăţi financiar – bancare, cât şi prin instituţii europene.

Analiza sectorului antreprenorial evidenţiază puctele tari care pot revigora şi susţine dezvoltări semnificative în viitor dar şi restricţii precum slaba flexibilitate şi capacitate de adaptare a firmelor la schimbările curente generate de criza financiară, de localizarea unor activităţi către est pentru costuri mai reduse. Un risc major pe care îl prezintă întreprinzătorii, mai ales cei autohtoni, se referă la capacitatea slabă de (re)orientare spre activităţi “low carbon” şi posiblilitatea redusă de absorţie a rezultatelor inovării tehnologice şi nontehnologice.

PUNCTE TARI
• Existenţa unui sector industrial diversificat ca urmare a unui potenţial natural şi resurse diversificate;
• Resurse de muncă numeroase, calificate în domenii tradiţionale şi nu numai;
• Numărul mare de parcuri industriale în Regiune şi în total parcuri în Romania;
• Orientarea industriei spre valorificarea resurselor naturale existente în zonă;
• Existenţa unei infrastucturi de producţie disponibilă;
• Tendinţa de creştere a numărului de IMM-uri;
• Tendinţa de creştere a numărului de start-up-uri;
• Un mare potenţial de utilizare a suprafeţelor industriale ce dispun de o infrasctructură de bază (reutilizarea fostelor zone industriale);
• Economia regionala cu grad înalt de specializare in industrie, sector IMM semnificativ și infrastructură de afaceri bine dezvoltată.

PUNCTE SLABE
• Existenţa unui sector industrial diversificat ca urmare a unui potenţial natural şi resurse diversificate;
• Resurse de muncă numeroase, calificate în domenii tradiţionale şi nu numai;
• Numărul mare de parcuri industriale în Regiune şi în total parcuri în Romania;
• Orientarea industriei spre valorificarea resurselor naturale existente în zonă;
• Existenţa unei infrastucturi de producţie disponibilă;
• Tendinţa de creştere a numărului de IMM-uri;
• Tendinţa de creştere a numărului de start-up-uri;
• Un mare potenţial de utilizare a suprafeţelor industriale ce dispun de o infrasctructură de bază (reutilizarea fostelor zone industriale);
• Economia regionala cu grad înalt de specializare in industrie, sector IMM semnificativ și infrastructură de afaceri bine dezvoltată.
• Distribuire neechilibrata a parcurilor industriale pe teritoriul României;
• Disparităţi între numărul de IMM-uri înfiinţate în zonele mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, între mediul urban şi cel rural;
• Serviciile de consultanţă în domeniul afacerilor sunt slab dezvoltate;
• Numărul de IMM-uri active în mediul rural şi insuficienta dezvoltare a IMM-urilor din sectorul serviciilor, în general;
• Oferta scazută a serviciilor de consultanţă pentru elaborarea de studii de marketing, management de proiect, analize financiare etc;
• Serviciile de cercetare – dezvoltare, transfer tehnologic şi inovare din cadrul întreprinderilor economice sunt slab dezvoltate sau inexistente.

ANTREPRENORUL

Termenul de antreprenoriat, ca subiect de discuţie şi analiză, a fost introdus de economişti în secolul XVIII şi a continuat să atragă interesul economiştilor în secolul XIX. Pentru a transforma o idee de afaceri în succes este nevoie de abilitate, de creativitate şi de un management sănătos în urmărirea obiectivelor de afaceri. În plus, a fi antreprenor presupune să ai motivaţia şi capacitatea de a inova, de a produce valori noi şi de a aplica strategii de afaceri proprii.

Numeroase studii au determinat faptul că un antreprenor de succes este definit printr-o serie de atribute de personalitate:
• Ambiţia de a se ridică la standardele cele mai înalte, adesea auto-impuse;
• Fler în anticiparea tendinţelor economice;
• Imaginaţie, creativitate şi pasiune în identificarea oportunităţilor;
• Discernământ în luarea deciziilor strategice;
• Comportament raţional în raport cu ameninţările pieţei;
• Capacitate de orientare şi tenacitate în atingerea obiectivelor propuse;
• Tendinţa spre diferenţiere şi originalitate sub toate aspectele;
• Putere de anticipare şi flexibilitate în adoptarea de măsuri critice;
• Motivare şi perseverenţă;
• Dorinţa de a reuşi în lumea afacerilor;
• Dedicare totală faţă de interesele de business;
• Capacitatea de a învăţa din experienţele anterioare şi dorinţa de auto-depăşire;
• Înclinaţia naturală spre asumarea de riscuri;
• Spirit de iniţiativă şi responsabilitate în rezolvarea problemelor;
• Abilitatea de a tolera schimbarea şi buna adaptare la situaţii de criză şi incertitudini;

PREGATIREA PROFESIONALA

Antreprenorii pot aparţine oricărui grup profesional. Nu există meserii “predestinate” pentru a produce antreprenori. Întreprinzătorii cu vocaţie pot avea aproape orice profesie, dar au, în mod obligatoriu, nevoie de cunoştinţe şi aptitudini specializate, care să le permită lansarea şi dezvoltarea unei afaceri.
Cea mai nouă abordare în ce priveşte instruirea antreprenorială vizează cultivarea de competenţe diverse: de la formarea de cunoştinţe şi atitudini cu caracter general, referitoare la antreprenoriat, până la aptitudini strict specializate, legate de domeniul afacerilor.

Antreprenorii preferă munca ce implică persuasiune, influenţă şi direcţionarea altora. Adesea, ei sunt interesaţi de probleme economice fără legătură cu domeniul pentru care s-au pregătit. Ceea ce îi incită şi îi motivează este, în esenţă, rezolvarea de probleme.
Indiferent de profesia lor de bază, întreprinzătorii sunt înclinaţi, în mod natural, către activităţi de tipul:
• Supervizare;
• Coordonare;
• Managementul afacerilor;
• Managementul proiectelor.

AVANTAJELE INIŢIERII PROPRII AFACERI

• Esti propriul tău şef şi deţii controlul asupra viitorului tău;
• Libertatea de a alege (de exemplu, îţi poţi stabili orele de lucru, îţi poţi alege angajaţii, etc);
• Există mai multe oportunităţi de a lua decizii;
• Mai multe oportunităţi de a-ţi pune în valoare talentul, calificările, cunoştinţele şi creativitatea;
• Recompense financiare (de exemplu venitul, profitul şi avantajele fiscale);
• Siguranţa locului de muncă (iţi creezi propriul loc de muncă);
• Mai puţină rutină;
• Satisfacţie personala / respect pentru propria persoană, împlinire personală.

DEZAVANTAJELE INIŢIERII PROPRII AFACERI

• Program de muncă mai încărcat decât un program de lucru obişnuit;
• Veniturile nu sunt întotdeauna garantate şi regulate în comparaţie cu salariul primit în cazul în care ai lucra pentru altcineva;
• Urgenţa de a reuşi;
• Stress;
• Risc financiar;
• Sacrificii (de exemplu, mai puţin timp petrecut cu familia, uneori este nevoie chiar şi de sacrificii financiare pentru a reuşi);
• Responsabilitate (există numeroase responsabilităţi şi roluri pe care trebuie să ţi le asumi);
• Atenţie sporită la legislaţie şi birocraţia aferentă.

GREŞELI TIPICE LA DEMARAREA UNEI AFACERI
• Îţi supraevaluezi potenţialul de afaceri – nu te lansa într-o afacere dacă nu deţii cunoştinţe temeinice în domeniul respectiv. Ideal este să demarezi o afacere în zona economică pe care o stăpâneşti cel mai bine, ca profesionist. Nu îţi supra-aprecia calităţile, deoarece acest lucru se poate întoarce împotriva ta;
• Nu cunoşti particularităţile pieţei – încă de la început, afacerea ta trebuie să se identifice cu o nevoie a pieţei. Găseşte avantajele competitive ale business-ului tău, identifică o nişă neacoperită de competitorii direcţi şi concentrează-te asupra ei;
• Nu ai parteneri de încredere – calitatea profesională şi umană a partenerilor şi colaboratorilor poate da măsura afacerii tale. Trebuie să ai discernământ în selectarea unor resurse verificate, de încredere, cu bune referinţe în piaţă;
• Nu te implici în managementul afacerii – nu oricine poate simţi pulsul unei afaceri. Pentru a fi un manager responsabil, trebuie să ai o viziune de ansamblu asupra business-ului şi să ştii în orice clipă în ce direcţie se îndreaptă afacerea pe care o gestionezi;

• Nu cunoşti legislaţia – pentru a te feri de probleme de ordin juridic, trebuie să fii la curent cu modificările legislative din zona ta de activitate. Ţine-ţi actele în ordine, respectă procedurile legale şi onorează-ţi obligaţiile fiscale;
• Nu ştii să te promovezi – creează-ţi o identitate pentru afacerea ta, astfel încât clienţii să te poată recunoaşte uşor. Este greu de crezut că poţi avea succes fără să te preocupi de promovarea afacerii. Nu este obligatoriu să investeşti în campanii costisitoare. Este suficient să identifici câteva mijloace de a-ţi face cunoscută oferta în piaţă. Nu ignora avantajele promovării online.

REGULI DE BAZĂ PENTRU INIŢIEREA UNEI AFACERI

• Identifică motivaţia pentru care vrei să dezvolţi o afacere – o idee, oricât de inovatoare, nu e de ajuns pentru a porni o afacere. De aceea antreprenorul are nevoie de o motivaţie clară pentru ceea ce doreşte să realizeze. Astfel, el nu riscă să pună în practică lucruri nerealizabile, va şti permanent care îi sunt opţiunile şi va putea acţiona în cunoştinţă de cauză;
• Dorinţa de a câştiga bani – cea mai importantă diferenţă între a lucra ca angajat şi a avea propria firmă se referă la bani. Cât de puternică este dorinţa ta de a câştiga mai mulţi bani?

• Dorinţa de a deveni propriul tău şef – dacă vrei să stai departe de obligaţiile de angajat, trebuie să ştii că a fi întreprinzător poate fi chiar mai solicitant decât statutul de salariat. Eşti pregătit să-ţi asumi ideile şi iniţiativele, fără să ai pe cine să arunci vina în caz de eşec?
• Atracţia unui program de lucru flexibil – ideea de antreprenor se asociază, de regulă, cu independenţa şi cu programul liber ales. Realitatea însă contrazice această prejudecată. Un întreprinzător munceşte în medie cu 50% mai mult decât un angajat full-time;
• Dorinţa de a câştiga aprecierea celorlalţi – cel care se lansează într-o afacere nu urmăreşte doar avantajul material. Acesta doreşte, cel puţin la fel de mult, să iasă din anonimatul de a fi un simplu angajat. Dacă vrei să te faci cunoscut şi apreciat pentru munca şi calităţile tale, va trebui să fii diferit de ceilalţi, să ai iniţiativă, iar antreprenoriatul îţi oferă această oportunitate;
• Nu pleca la drum fără bani – înainte de a demara o afacere, asigură-te că deţii capitalul de care ai nevoie. Firma nou creată trebuie să fie susţinută financiar cel puţin în primul an, pânâ când, teoretic, începe să producă ea însăşi. Subestimarea capitalului necesar te poate costa scump, putând chiar compromite afacerea;

• Evaluează-ţi corect ideea de afacere – orice idee de afacere poate fi câştigătoare, cu condiţia să fie evaluată şi implementată corect. Pentru aceasta, se impune cunoaşterea în profunzime a tuturor aspectelor afacerii.

RESURSELE FINANCIARE

Resursele financiare sunt o componentă esenţială a unei afaceri, dar nu cea mai importantă. Lumea afacerilor oferă suficient de multe exemple de afaceri care au fost vândute, parţial sau în întregime, chiar din faza de dezvoltare. Deci “ideea de afacere” are, în sine, un capital financiar demn de luat în seamă.
Ştiai că…
La inaugurarea unei afaceri, profitul nu apare imediat. În primul an de activitate este de aşteptat să apelezi la economiile proprii pentru a susţine şi impulsiona afacerea. Treptat, însă, business-ul va deveni auto-sustenabil. Acest lucru se poate întampla mai devreme sau mai tarziu, în funcţie de o serie de factori:

• Experienţa profesională a antreprenorului;
• Domeniul de activitate al firmei;
• Ritmul de dezvoltare al ramurii economice în care se încadrează afacerea;
• Puterea financiară a întreprinzătorului;
• Gradul de accesare a surselor de finanţare;
• Nivelul de promovare a afacerii;
• Primii bani pe care îi câştigă un antreprenor reprezintă, în general, dividende din profitul realizat de firmă. Din această sumă, o bună parte se va reinvesti pentru creşterea afacerii.

Abia atunci când compania obţine venituri lunare stabile, oamenii de afaceri încep să se gândească la propriul salariu:

• Antreprenorii îşi încep prima afacere de obicei cu resurse minime, de subzistenţă. În aceste condiţii, devine aproape obligatoriu ca antreprenorul să caute expertiză în afara companiei, să apeleze la consultanţi de business şi să acceseze surse de finanţare care să-i permită să se dezvolte.

POT FI PROPRIUL MEU ANGAJAT?

Conform prevederilor legale, antreprenorul care este asociat unic al unei societăţi cu răspundere limitată poate fi şi salariatul acesteia. El va fi încadrat cu contract individual de muncă la propria firmă şi va avea toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii pentru salariaţi. Situaţia se aplică şi în condiţiile în care asociatul unic este şi administratorul firmei.

CUM ŞTIU CE AFACERE MI SE POTRIVEŞTE?

Pentru a reuşi în afaceri, antreprenorul trebuie să aibă viziunea globală a afacerii şi să înţeleagă unde doreşte să poziţioneze compania pe termen mediu şi lung. La fel de bine trebuie să ştie cărei pieţe si se adresează şi ce fel de ofertă poate aduce în piaţa cu rezultate optime:

• Producţie – Afacerile din domeniul producţiei presupun achiziţionarea de materii prime şi utilaje specializate, precum şi derularea unor procese tehnologice specifice pentru realizarea de produse destinate vânzării.
• Comerţ – Afacerile din domeniul comerţului pun accent deosebit pe dezvoltarea canalelor şi a punctelor de desfacere, pe dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu furnizorii, precum şi pe asigurarea spaţiilor de depozitare şi a mijloacelor de transport.
• Servicii – Activităţile de prestări servicii se bazează, în mod esenţial, pe forţa de muncă specializată, pe calitatea prestaţiilor şi pe comunicarea eficientă cu clienţii.