Banci
Fonduri Mutuale

Fonduri de investiții

De articoleutile - sâmbătă februarie 2, 2019

Vrei să investești sau poate doar să economisești? Ai vrea să profiți de diferitele oportunități pe care bursa sau piața valutară le poate oferi, dar nu ai suficient curaj și nici resursele financiare sau cunoștințele necesare pentru a face pe cont propriu astfel de plasamente?

Ești îngrijorat de pensia ta publică, dar și de cea privată și ai vrea să-ți asiguri mai mulți bani pentru pensie sau poate te gândești doar la posibilitatea de a-i asigura copilului tău bani pentru o facultate bună … dar nu vrei să-ți asumi riscul deprecierii valorii reale a economiilor tale prin inflație?

Vrei să ai controlul total al banilor puși de tine deoparte și să nu pierzi din câștigurile acumulate până la un anumit moment în cazul în care, dintr-un motiv sau altul, vei fi nevoit să folosești banii respectivi pentru o eventuală urgență ce ar putea apărea în viața ta … dar nu știi cum să faci asta?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările al căror răspuns poate fi investiția în fonduri mutuale! Iar calea spre găsirea răspunsurilor la întrebările de mai sus este ghidul de mai jos.

Ce sunt fondurile de investiții ?

Fondurile de investiții, cunoscute și sub denumirea de fonduri mutuale sau organisme de plasament colectiv, sunt entități (de regulă, fără personalitate juridică) care atrag și pun la comun banii mai multor persoane (denumite investitori) pe care-i folosesc ulterior pentru
realizarea diferitelor investiții, cu scopul de a multiplica sumele investite de aceștia și de a genera astfel câștiguri pentru investitorii respectivi.

Altfel spus, fondurile de investiții sunt o formă de asociere prin care mai multe persoane își pun la comun resursele financiare spre a fi investite pe piețele financiare, urmând ca rezultatele (profiturile sau după caz, pierderile) să fie împărțite în mod proporțional cu deținerile (adică
numărul de unități de fond) pe care fiecare dintre aceștia le au în cadrul fondului în cauză.

Cum, în viața reală este greu, dacă nu chiar imposibil, ca un număr relativ mare de investitori să reușească să se întâlnească și să se pună de acord cu privire la modul în care respectivul fond ar trebui să investească sau cu privire la cadrul juridic în care acesta ar trebui să funcționeze, au apărut o serie de instituții specializate – denumite Societăți deAdministrare a Investițiilor care lansează astfel fonduri, a căror politică și strategie de investiții este făcută publică printr-un set de documente obligatorii denumite generic „documentele fondului” (care trebuie să respecte o serie
de condiții și formalități stabilite de autoritățile de reglementare) prin care Societățile de Administrare a Investițiilor propun potențialilor investitori diferite variante de investiții.

În funcție de politica de investiții asumată și adusă la cunoștința investitorilor prin documentele fondului (între care, cele mai importante sunt Prospectul Fondului și Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori – DICI), fondul poate investi într-o gamă largă de instrumente financiare – precum acțiunile, obligațiunile, depozitele bancare, instrumentele financiare derivate, valute etc.

În același timp, prin aceleași „documente ale fondului”, Societatea de Administrare a Investițiilor (SAI) poate propune investitorilor o politică de investiții axată pe o anumită țară sau pe o zonă economică anume (spre exemplu, fonduri de investiții care să investească exclusiv sau majoritar
în China, numai în economii dezvoltate, sau dimpotrivă, în economii „emergente”).

Cum funcţionează un fond de investiții?

Pe scurt, atunci când un investitor își plasează banii (adică investește) într-un astfel de fond, el va primi un anumit număr de unități de fond – în funcție de suma investită şi de valoarea unității de fond (determinată/calculată periodic de către SAI); această operațiune se numeşte cumpărare/subscriere de unități de fond.

Fiecare unitate de fond achiziționată de către un investitor, reprezintă atât deținerea acestuia în fondul respectiv, dar și dreptul său de proprietate asupra unei cote părți din profiturile generate de fondul respectiv.

Operațiunea inversă se numește răscumpărare de unități de fond – și este procedura în cadrul căreia, investitorul solicită SAI să-i răscumpere titlurile deținute, ceea ce înseamnă că, va ceda titlurile în cauză și va primi în locul lor suma de bani echivalentă calculată în funcție de valoarea lor de piață din acel moment – mai puțin eventualele taxe și comisioane aferente,
comunicate de SAI la momentul cumpărării respectivelor titluri. Sumele colectate de fond din cumpărările de titluri (denumite și subscrieri) realizate de investitori, sunt investite de Societatea de Administrare a Investițiilor care administrează respectivul fond, pe diferite piețe, în diferite categorii de active – în acord cu cele prevăzute în documentele fondului.

Activele achiziționate în contul Fondului la ordinele SAI (precum acțiunile, obligațiunile sau alte tipuri de instrumente financiare) sunt încredințate, spre a fi păstrate în condiții de maximă siguranță, unei instituții de credit (bancă) – independente de SAI, numită Depozitar, care verifică, certifică și răspunde de existența și corecta evidențiere a acestora în portofoliul
fondului.

Valoarea curentă a tuturor investițiilor fondului formează activul total al fondului. Din activul total se scad cheltuielile curente de funcționare ale fondului rezultând activul net al fondului. Valoarea curentă a unui titlu (unitate de fond), abreviată VUAN, se obține prin împărțirea activului net al fondului la numărul total de titluri/unități emise de fond și aflate în circulație (nerăscumpărate). Rezultatul este valoarea la care investitorii pot face cumpărări/răscumpărări de titluri la un anumit moment (trebuie avute în vedere și eventualele comisioane asociate acestor operațiuni).

DE REȚINUT!
Activele unui fond sunt păstrate în siguranță de către o bancă (în calitate de Depozitar al fondului) care verifică, certifică și răspunde pentru corecta evidențiere a acestora. Toate cele trei entități (Fond, SAI și Depozitar) sunt autorizate, supravegheate și controlate de autorități ale statului și funcționează în conformitate atât cu legea și reglementările naționale, cât și cu cele valabile pe teritoriul Uniunii Europene.

Valoarea unei unități de fond (VUAN) se determină și se publică periodic (de regulă, zilnic) de către SAI, valoarea fiind certificată în mod independent de către Depozitar, asigurându-se astfel corecta înregistrare a operațiunilor de cumpărare/răscumpărare de unități de fond.

Tipuri de fonduri de investiții

Fondurile de investiții se împart în două mari categorii: Fonduri deschise de investiții (pentru care se folosește și prescurtarea FDI) și Fonduri închise de investiții (Fonduri de investiții alternative).

Cele mai importante diferențe dintre cele două categorii de fonduri sunt date de cadrul în care investitorul își poate plasa/retrage banii în/din respectivele entități – altfel spus, de modalitatea de cumpărare /răscumpărare a unităților de fond, de durata lor de viață/funcționare
și de numărul de investitori cărora respectivele fonduri li se adresează.

Fondurile deschise de Investiții (FDI), numite și Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare (prescurtat OPCVM), sunt cunoscute ca „open end funds” în limbajul uzual folosit în plan internațional, iar potrivit ultimului set de reglementări în domeniu la nivelul Uniunii Europene, pentru a le desemna este folosită noțiunea de UCITS (adică „Undertakings for Collective Investment in Transferable Securities”).

Aceste fonduri de investiții se caracterizează prin faptul că emit (pun în circulație) și răscumpără (scot din circulație) unități de fond în mod continuu, oferind astfel investitorilor posibilitatea de a investi (cumpăra), respectiv de a dezinvesti (răscumpăra) unități de fond în orice moment, pe întreaga durată de funcționare a respectivului fond. Ele au, de regulă, o
durată de viață nedeterminată și li se permite să atragă un număr oricât de mare de investitori, limita minimă cu privire la suma ce trebuie investită pentru a deveni investitor fiind deosebit de accesibilă.

Fondurile închise de investiții, numite și fonduri de investiţii alternative (prescurtat FIA). În limbajul uzual pe plan internațional pentru acest tip de fonduri se mai folosește și termenul de „closed-end funds”, iar în legislația specifică emisă de Uniunea Europeană se folosește sintagma „Alternative Investment Funds” (AIFs).

Prin comparație cu FDI, Fondurile Închise de Investiții au o politică mult mai restrictivă în ceea ce privește accesul, respectiv dezinvestirea; acestea permit cumpărarea/răscumpărarea de unități de fond doar în anumite intervale sau în anumite momente de timp precis determinate prin documentele de funcționare. Acest tip de fonduri au, de regulă, o durată de viață determinată – prevăzută în documentele fondului – la încheierea căreia, fondul se lichidează, iar valoarea rezultată este împărțită deținătorilor de titluri proporțional cu deținerea fiecăruia în parte.

Acest tip de fonduri se adresează unui număr relativ redus de investitori cărora, de regulă, le este impusă o sumă (investiție) minimă de acces în fond mai ridicată.

Cum alegi un fond de investiții?

În condițiile în care un investitor are practic la îndemână cel puțin câteva sute dacă nu chiar câteva mii de fonduri – dat fiind deschiderea pieței locale pentru toate fondurile care funcționează sub legislația europeană, alegerea unor fonduri potrivite pentru a realiza investiții se poate dovedi o adevarată provocare. Este un proces care presupune un mare grad de subiectivism întrucât atât atitudinea față de risc, cât și apetitul pentru câștiguri sunt elemente ce pot diferi radical de la un investitor la altul.

În acest sens, primul și cel mai important pas pe care un investitor trebuie să-l facă este stabilirea clară a limitelor riscurilor pe care acesta este dispus să și le asume. Iar în funcție de acestea să-și aleagă categoria cea mai potrivită de fonduri, și subsecvent, fondul cu strategia și politica de investiții care se pliază cel mai bine pe așteptările sale.

După cum fiecare categorie dintre instrumentele financiare în care fondurile pot investi are și un grad de risc asociat, diferențele de grad de risc la nivel de fond sunt date de ponderile pe care, potrivit strategiei
și politicilor fiecărui fond în parte, fiecare dintre instrumentele financiare respective le poate avea în totalul portofoliului fondului în cauză.

Astfel, într-o clasificare acceptată la nivel european, în funcție de structura de portofoliu (a investițiilor), cu impact direct asupra riscurilor pe care și le pot asuma, dar și asupra potențialului de a realiza câștiguri însemnate, fondurile pot fi clasificate în următoarele 4 mari categorii, fiecare dintre ele cu propriile sub-categorii.

Clasificare fonduri deschise de investiții

Fondurile monetare – sunt acele fonduri care investesc cu preponderență, adică cel puțin 90% din valoarea portofoliului, în instrumente monetare (precum conturile curente și de economii, depozitele, titlurile de stat etc.).

La rândul lor, fondurile monetare se împart în două categorii:
● Fonduri monetare pe termen scurt – au o durată medie a plasamentelor de sub 60 de zile
● Fonduri monetare standard – au o durată medie a plasamentelor de până la 1 an.

Fondurile de obligațiuni – sunt acele fonduri care investesc cu preponderență, adică peste 80%, în instrumente financiare cu venit fix (precum obligațiunile municipale, de stat sau corporative sau alte instrumente financiare cu venit fix).

Fondurile de acțiuni – sunt fonduri care investesc cu preponderență, adică peste 85% din activul lor, în acțiuni.

Fondurile mixte (diversificate) – sunt fonduri care propun investitorilor combinații între tipurile de plasamente menționate în cadrul categoriilor precedente, în diferite proporții.

Pot fi împărțite, la rândul lor, în:
● Defensive – care pot lua o expunere de cel mult 35% pe acțiuni
● Echilibrate – care pot lua o expunere pe acțiuni între 35% și 65%
● Dinamice – care au o expunere pe acțiuni de peste 65%
● Flexibile – care au un mixt de instrumente cu pondere și durată de deținere variabile, astfel încât expunerea pe acțiuni poate merge între 0% și 100%.

Fondurile monetare se caracterizează printr-un grad de risc scăzut și, în general, printr-o creștere modestă, dar relativ constantă a valorii titlurilor. De asemenea, accesul la bani este foarte rapid și ieftin în termeni de taxe și comisioane de subscriere/răscumpărare. Acest tip de fonduri pot fi considerate o alternativă la contul curent clasic, oferind o lichiditate comparabilă cu acesta, dar și câștiguri comparabile cu cele aduse de un depozit la termen.

Fondurile de obligațiuni au un grad de risc redus – chiar dacă mai mare decât cel înregistrat de fondurile monetare, însă oferă, de regulă, randamente ceva mai bune.

Fondurile de acțiuni constituie de departe cea mai riscantă clasă de fonduri, deoarece este puternic expusă la fluctuațiile piețelor bursiere. Randamentele pot fi însă pe măsura riscurilor.

În cazul fondurilor mixte de investiții, gradul de risc al acestora este determinat de ponderea instrumentelor financiare riscante în raport cu cea a instrumentelor financiare mai puțin riscante în totalul portofoliului, putând varia foarte mult de-a lungul scalei gradelor de risc.

DE REȚINUT!
● Fondurile deschise de investiții (FDI) se adresează tuturor categoriilor de
investitori (însă cu precădere investitorilor de retail), și au reguli ceva mai
stricte de funcționare, raportare și de investiții.
● De regulă, cu cât potențialul de câștig al unui fond este mai mare, cu atât
riscurile asumate de investitorii acestuia sunt mai însemnate.
● Pentru a vă forma o primă impresie cu privire la un fond de investiții, citiți
Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori (DICI) al acestuia.
Veți găsi sintetizate informații cu privire la: obiectivele şi politica de
investiții, profilul de risc şi randament, cheltuielile fondului, performanța
anterioară. Acest tip de document vă facilitează comparații rapide și directe între fonduri.

ATENȚIE! Înainte de a investi, documentați-vă temeinic în legătură cu toate
aspectele vizând alegerea dvs. (fond, administrator, regim fiscal etc.).
Citiți în prealabil documentele fondului și cereți explicații de fiecare dată când simțiți nevoia.

Avantajele şi dezavantajele investiţiei prin intermediul unui fond

Apelarea la această formă de investiție este recomandată celor care nu au o experiență financiară avansată, administratorul fondului fiind cel care vine cu experiența necesară.

Este recomandat să apelezi la o astfel de formă de investiție pentru că ea este mai sigură, presupune un risc controlat și o diversificare a portofoliului adaptată la toleranța la risc a investitorilor.

Orice tip de investiție presupune existența unor avantaje și a unor dezavantaje. Este însă important de ținut minte faptul că, ceea ce este relevant sau important pentru un anumit investitor, poate să nu prezinte nici o importanță pentru altul (sau să conteze mai puțin).

Între cele mai importante avantaje ale investiției prin fonduri mutuale, pot fi enumerate:

1.Management profesionist – dat de faptul că politica de selectare a plasamentelor, analizele și monitorizarea investițiilor sunt realizate de profesioniști care au și timpul și resursele și cunoștințele necesare pentru a fi alocate unui demers investițional reușit. Prin deciziile de investiție luate, aceștia pot amplifica efectele perioadelor faste pentru piețele la care fondul este expus, sau pot atenua efectele negative, atunci când piețele evoluează negativ.

2.Diversificare – una dintre cele mai bune strategii de diseminare a riscurilor – strategie greu de aplicat pe cont propriu de către un investitor obișnuit care nu dispune de sume considerabile de bani – care să-i permită investirea în titlurile mai multor entități – în spiritul cunoscutei zicale „nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”. Un plasament realizat într-un
număr mare de titluri – de diferite tipuri, sau titluri de același tip, dar ale unor emitenți diferiți sau din industrii diferite – diminuează riscul de faliment.

3.Accesibilitate – o calitate extrem de importantă pentru investitorii care nu-și pot permite o investiție mare, dintr-odată, ci doar investirea periodică a unor sume mici de bani. În plus, accesul la piețele în care se realizează efectiv investițiile este semnificativ mai ieftin prin intermediul unui fond, care beneficiază atât de costuri reduse pe tranzacție, dat fiind valorile
și volumele mari de tranzacționare pe care le realizează, cât și de comisioane preferențiale de la intermediarii prin care realizează respectivele tranzacții.

4.Lichiditate – o caracteristică importantă în condițiile în care un plasament într-un fond oferă, de regulă, randamente mai mari decât cele aduse de clasicele depozite bancare. Evident însă, cu riscurile echivalent-proporționale, în funcție de politica de investiții și de categoria din care fondul face parte.

Dintre cele mai evidente dezavantaje ale unei astfel de investiții, pot fi amintite următoarele:

1.Costuri de administrare indiferent de rezultate – astfel, investitorii plătesc prețul administrării, indiferent dacă fondul are randamente pozitive semnificative, sau dimpotrivă evoluează negativ. Astfel, costurile cu administrarea – percepute de SAI, dar și toate celelalte taxe și comisioane – precum cele pentru plata Depozitarului, adică a entității care verifică și certifică acuratețea evidențelor portofoliului fondului, sau cele impuse de autoritățile de reglementare, sunt plătite indiferent de modul în care fondul evoluează. La fel taxele și eventualele comisioane de subscriere-răscumpărare.

2.Lipsa controlului asupra plasamentelor – dată de faptul că un investitor într-un fond mutual nu poate influența sau schimba (așa cum ar putea face în cazul unei investiții realizate pe cont propriu) politica și strategiile de investiții pe care administratorul fondului (SAI-ul) le-a impus/propus prin documentul de lansare a respectivului fond; și nici alegerea momentelor/conjuncturilor în care aceste operațiuni să fie efectiv realizate.

3.Riscul unui management defectuos – care constă în aceea că managerii respectivului fond pot lua decizii neinspirate sau greșite care pot conduce la înregistrarea de pierderi în conturile investitorilor. Pentru diminuarea acestui risc însă investitorul poate urmări evoluția istorică a fondului vizat în raport cu celelalte fonduri din categoria din care acesta face parte, astfel că, deși performanțele trecute nu sunt garanții pentru cele viitoare, investitorul își poate face o idee cu privire la abilitățile și capacitățile administratorilor.

Articole similare