vegis.ro%20
kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
vegis.ro%20
Iepuri de casa

Ingrijire Iepurilor de casa

De articoleutile - marți ianuarie 29, 2019

Datorita faptului ca iepurele de casa este o rasa domestica obtinuta relativ recent in istoria omenirii, acest animal reactioneaza rapid si exagerat la stimulii noi. Simplele schimbari de temperatura, umiditate sau ventilatie in adapost sunt interpretate de iepuri ca un factor de stress si poate declansa cu usurinta diverse boli. De asemenea, zgomotele care apar brusc provoaca adevarate drame in metabolismul animalului.

Ati observat cum reactioneaza iepurii dintr-o cusca la o simpla bataie din palme ? Se declanseaza o adevarata cursa cu obstacole in interiorul custii. Cand se opresc din alergat, iepurasii se opresc si au o pozitie ghemuita , cu urechile lipite de trup si ochii terorizati. Este exact efectul care nu trebuie sa apara intr-o crescatorie.Sa parcurgem asadar impreuna notiunile de baza ale igienei iepurilor de casa.

Evacuarea Dejectiilor Iepurilor – Un factor de igiena decisiv

Evacuarea dejectiilor

Evacuarea dejectiilor din custi si adaposturi trebuie efectuata macar o data la 3 zile.

E adevarat, iepurele este un animal foarte curat si acorda o atentie deosebita impartirii locuintei sale in spatiu de odihna si spatiu pentru efectuarea necesitatilor.

El nu va amesteca niciodata rolurile celor doua spatii atat timp cat este sanatos.

Zgomotele efectuate de crescator pentru curatirea custii nu constituie factor de stress pentru iepuri (iepurii se obisnuiesc repede cu ingrijitorul).

Curatenia va fi efectuata mai usor daca vom muta temporar iepurasul intr-o cusca ambulanta.

Pentru efectuarea curateniei este suficient sa avem o matura mica , un raclet ( putem folosi si o sapa cu coada scurta) si o galeata plina cu rumegus.

Dupa raclarea dejectiilor, vom matura toata cusca iar la sfarsit vom imprastia un strat subtire de rumegus peste zona dejectiilor.

Este ideal ca macar o data la doua saptamani sa stropim pardoseala si peretii custii cu var stins pentru a elimina microbii ( metoda chimica la care vom utiliza o solutie de 3-5 % ). Pentru aceasta ne este necesara o matura sau o bidinea.

In cazul in care efectuam curatenia intr-o cusca in care stim sau banuim ca a locuit un iepure bolnav, inainte de a stropi cu solutia de var este necesar sa flambam interiorul custii pentru a elimina termic majoritatea microbilor (metoda termica).

Cum putem determina corect sexul iepurilor ?

Iepurii sunt creaturi sociabile si in conditii de salbaticie obisnuiesc sa traiasca impreuna in numar foarte mare, inmultindu-se exploziv.

In ceea ce priveste iepurii de casa, daca sexul acestora nu este determinat cu certitudine, putem avea surprize.

Intrucat iepurii sunt o specie precoce din punct de vedere sexual, dupa varsta de 2 luni, iepurii trebuie separati.  Separarea se face numai pe baza determinarii corecte a sexului.

Putem pune mai multe iepuroaice in aceiasi cusca, dar trebuie sa evitam celelalte 2 situatii :

  • punerea in aceiasi cusca a exemplarelor de sex opus ( adica aparitia de gestatii neplanificate );
  • punerea in aceiasi cusca a masculilor ( acestia se vor lupta intre ei si se vor castra ).

Ce trebuie sa facem atunci cand manuim un iepure pentru a-i determina sexul ?

  • Verificati animalele numai dupa implinirea varstei de minim 8 saptamani. La aceasta varsta caracterele sexuale sunt bine definitivate.
  • Manuiti iepurele cu grija si atentie, fara graba. Iepurii se sperie foarte usor si au reactia de a zgaria sau chiar musca.
  • Cand transportati iepurele, tineti-l cu grija, dar ferm. Un brat trebuie sa ii inconjoare trupul iar celalalt brat trebuie sa ii sprijine picioarele din spate. In acest mod nu va mai exista pericolul ca animalul sa se zbata si sa il scapati jos.
  • Pentru a determina sexul, asezati animalul pe o suprafata plana, o masa mai joasa. Nu faceti aceasta operatiune cu iepurele suspendat in aer. Daca se va zbate si va cadea de la inaltime, exista pericolul de a se lovi.
  • Determinarea sexului se face mult mai usor daca animalul este asezat pe spate.


Ce NU trebuie sa facem atunci cand manuim un iepure pentru a-i determina sexul ?

  • Nu trebuie sa permitem animalului sa se zbata. Daca se zbate necontrolat, sau daca il strangem de spate prea tare, iepurele isi poate vatama sau chiar fractura sira spinarii ( ceea ce conduce la paralizii).
  • Nu tineti niciodata iepurele de urechi. Este o cruzime catusi de putin folositoare. Iepurele se apuca de pielea de pe spate. Totdeauna.
  • Cand avem de a face cu un exemplar agresiv sau foarte sperios, ori de talie mare, este bine sa nu facem singuri aceasta operatiune.

Operatiuni:

  • Asezam iepurele pe spate pe o masuta sau o suprafata plana.
  • Verificam regiunea pelviana ( picioarele din spate, zona abdominala ).
  • Verificam prezenta sau absenta testiculelor. Daca testiculele sunt prezente, este clar cu ce anume avem de a face : un iepuroi.
  • Daca testiculele sunt absente, exemplarul ar putea fi o femela sau un mascul castrat, deci trebuie sa continuam analiza.
  • Vom indeparta cu mana parul din zona inghinala ( zona organelor genitale ) si vom apasa cu doua degete deasupra si dedesubtul acestei zone.
  • In acel moment aparatul genital extern va iesi in relief si ne vom da seama usor daca exemplarul are o vulva ( iepuroaica) sau un penis ( iepuroi ).

Vaccinarea corecta a Iepurilor de casa

Un iepure fericit este un iepure sanatos.

Iepurii ca si oamenii sunt expusi in orice moment atacurilor din partea multitudinii de agentii patogeni (bacterii, virusuri).

Un sistem imunitar puternic ii protejeaza impotriva acestori atacuri si astfel iepurasul nu are de suferit.

Pentru ca la varste fragede imunitatea iepurilor e insuficient formata este necesar sa se intervina din exterior pentru a stimula formarea anticorpilor impotriva diferitelor boli, care pot afecta specia respectiva.

Acest lucru se poate face numai prin vaccinare.

Ce este vaccinul ?

Vaccinul este un preparat biologic cu proprietati antigenice care declanseaza raspunsul imun.

Cu alte cuvinte vaccinul aduce in contact organismul cu un agentul patogen care este atenuat sau inactivat, in urma vaccinarii formandu-se anticorpi specifici care la un viitor contact cu patogenul respectiv il vor recunoaste si il vor neutraliza.Cand trebuie vaccinat un iepuras ?

La nastere iepurasii nu sunt imuni la boli.

Totusi ei au primit o cantitate de anticorpi din sangele mamei, prin placenta.

Alta cantitate importanta de anticorpi vine odata cu primul lapte supt, numit colostru.

Insa de aceasta sursa vor fi privati dupa 24-48 de ore.

Puiul este protejat doar impotriva acelor boli pentru care mama sa a fost imunizata.

De asemenea, o cantitate mai mare de anticorpi primita de la mama asigura o protectie mai buna a iepurasului.

Anticorpii materni au insa eficacitate doar cateva saptamani, de aceea este foarte important sa se intervina din afara pentru stimularea imunitatii prin vaccinare.

Varsta la care trebuie vaccinat puiul este diferita de la specie la specie.

In cazul iepurasilor, prima vaccinare trebuie sa se faca la varsta de 6 ( sase ) saptamani.

Este foarte important ca inainte de efectuarea primului vaccin exemplarul sa nu vina in contact cu alti iepuri sau sa fie scos afara, pentru a nu fi expus riscului contractarii vreunei bolii pentru care nu a fost pregatit.

Pentru ca anticorpii sunt activi doar o anumita perioada de timp, este necesara revaccinarea impotriva anumitor boli, la intervale de timp specifice fiecarui vaccin in parte.

Aceasta se numeste vaccinare de intretinere si are loc din 6 in 6 luni, adica de 2 ori pe an .

Vaccinul nu produce imunitatea imediat.

Este nevoie de o perioada de timp de la cateva zile la cateva saptamani pentru ca antigenii sa fie recunoscuti, pentru ca sa se raspunda prin anticorpi si ca sistemul imun sa memoreze.
De ce unii iepuri vaccinati tot mai contracteaza boala ?

Pentru ca vaccinul a fost inactivat la un anumit nivel sau pentru ca toata imunitatea animalului a fost suprimata la un moment dat.

Inactivarea vaccinului poate fi cauzata de: febra, anticorpii materni sau alte boli active la momentul vaccinarii.

De asemenea erori in administrarea vaccinului sau nerespectarea intervalelor de timp pot cauza ineficienta lui.

Vaccinarea iepurilor se face indeosebi contra mixomatozei si bolii hemoragice virale(BHV).

Vaccinarea se poate face cu vaccin monovalent(pentru o singura boala) sau bivalent (pentru ambele).

Vaccinul romanesc se numeste MIXOHEMOVIROVAC este produs de SC ROMVAC COMPANY, este vaccin viu, la 10 doze flaconul, are 2 componente, care se amesteca si se foloseste in max.20 min dupa reconstituire.

De asemenea, rezultate bune in combaterea celor 2 boli susmentionate pot da si vaccinurile straine cum ar fi Pestorin Mormyx produs de Bioveta ( Republica Ceha ) care are tot 2 componente care trebuie mestecate si aplicate subcutanat fiecarui animal intr-o doza de 1 (un) mililitru.

Metoda de amestecare este simpla: scoatem cu seringa continutul unui flacon si il introducem in celalalt flacon, dupa care agitam bine si lasam sa se limpezeasca.

Flacoanele pe care le-am inceput , trebuie obligatoriu folosite ( ele nu se vor pastra in frigider pentru a continua vaccinarea a doua zi, este exclus asa ceva ).

Dupa vaccinare, iepurii nu vor putea fi sacrificati timp de minim 7 (sapte) zile datorita unor posibile reactii locale.

In zonele unde evolueaza una din cele 2 boli, sau unde tintarii sunt prezenti in numar mare, vaccinarea se poate face si chiar si de 3 ori pe an.

Deparazitarea dinaintea vaccinarii este benefica instalarii imunitatii.

Se pot vaccina femelele gestante, recent fatate, chiar si animale slab intretinute sau cu boli cronice.

Este de preferat este ca vaccinul sa fie cumparat din surse oficiale si sa fie pastrat corespunzator.

Se administreaza subcutanat (adica sub piele) in doza de 0.5 ml, indiferent de virsta si greutate.

Zona anatomica unde se poate face vaccinarea este pielea din spatele gatului ( imediat dupa urechi ).

Este bine ca vaccinarea iepurilor sa fie facuta de 2 persoane ( una tine animalul iar cealalta introduce serul subcutanat ).

Ca procedura corecta , pielea din spatele gatului va fi prinsa intre doua degete si ridicata, indepartata putin de sira spinarii dupa care va fi introdus acul seringii si vom impinge pistonul lent pana la introducerea a 0,5 mililitri sub piele.

Pasul urmator este sa scoatem acul repede si cu atentie , apoi sa masam usor zona unde a fost aplicat.

Vaccinarea este o procedura simpla si benefica iepurasilor. Ea ii fereste de boli pe iepuri si ii pastreaza puternici si vioi tot timpul anului.

Anatomia Iepurilor de Casa

Punerea in valoare a potentialului de crestere a iepurilor este strict dependenta de nivelul calitativ al hranei. Iepurele, la fel ca toate celelalte rozatoare, are dintii intr-un permanent proces de crestere, motiv pentru care necesita hrana de cel putin doua ori pe zi.

Daca ii vom oferi nutreturi cu consistenta tare,prin care sa isi realizeze tocirea dintilor, problema este rezolvata. Daca ii vom oferi doar nutreturi de o consistenta slaba , dintii sai vor creste prea mult , ceea ce inseamna ca la un moment dat va fi pus in imposibilitate de a se mai hrani , de a mai putea sa mestece.

In hranirea iepurilor de casa trebuie sa se tina cont de faptul ca musculatura stomacului sau este slab dezvoltata, cu exceptia orificiilor de intrare si iesire din stomac (cardia si pilor).

Musculatura puternica a intrarii in stomac (orificiul cardia) face practic imposibil actum vomitarii la iepure.

Aceasta particularitate devine mortala pentru iepure in cazul consumarii de nutreturi toxice (iepurele se va balona si va muri).

Alta informatie importanta este aceea ca musculatura puternica a iesirii din stomac (orificiul pilor) , face ca stomacul iepurelui sa nu se poata goli decat sub presiunea altor furaje ingerate .

Din acest motiv, iepurele consuma mici cantitati de furaje ( 1- 4 grame la un tain ) , dar aproape continuu. In 24 de ore , iepurele va consuma 70-80 de tainuri , durata fiecarui tain avand cam 1-2 minute.

Ritmicitatea ingerarii nutreturilor in aparatul digestiv va asigura iepurelui un bun tranzit gastrointestinal si o digestie normala.Atentie : Un interval mai mare de 7-8 ore intre tainuri va produce iepurelui deranjamente gastrointestinale.

Tocmai de aceea este foarte important ca urechiatii sa aiba in permanenta la dispozitie furaje de buna calitate , in caz contrar vor aparea mortalitati mari.APARATUL DIGESTIV LA IEPURI

Cecotrofia ( sau reingestia crotinelor )

La neamul iepuresc , datorita constructiei tubului digestiv, cecotrofia constituie un act fiziologic normal si absolut  necesar.

La animalele rumegatoarele (ex: vaca,oaia ) actiunea microorganismelor asupra hranei ingerate are loc in prima parte a aparatului digestiv (stomac si intestin subtire) iar substantele cu valoare nutritiva sunt repede absorbite in organism datorita suprafetei mari de digestie.

La iepure (rozator) microorganismele intalnesc hrana abia in partea finala a aparatului digestiv , adica in cecum .

La specia umana, apendicele vermiform (care ne creeaza uneori probleme medicale) este o reminescenta a cecumului.

La iepure cecumul este un organ care are un rol foarte important in digestie.

Hrana stationeaza aici aproximativ sase ore, timp in care microflora bacteriana actioneaza asupra bolului alimentar , rezultand elemente nutritive importante. De aceste elemente nutritive, iepurele va beneficia numai reingerand (mancand) propriile sale excremente sub forma de crotine moi.Cecotrofia debuteaza la puii de iepure cam pe la varsta de 3 saptamani , adica in perioada cand incep sa consume furaje celulozice (iarba uscata,etc).

Hranirea Corecta a Iepurilor de Casa

CE FEL DE HRANA VOM OFERI IEPURILOR ?

In cadrul sistemului familial de crestere a iepurilor (in gospodarie) , vom folosi pentru furajere fan si graunte de cereale. Acestea le vom pune la dispozitia urechiatilor , fie ca atare (asa cum sunt),fie prelucrate prin procedee mecanice simple (macinare, tocare, zdrobire,etc).

Hranirea cu nutreturi din gospodarie se completeaza in cazul sistemului semiintensiv de crestere cu supliment furajer concentrat. In urma acestui sistem de hranire , iepurele se va ingrasa cu aproximativ 25 de grame pe zi.

Furajele vor fi oferite in hranitori speciale (jgheaburi pentru nutreturi) , altfel iepurii vor face risipa de hrana , imprastiind furajele pe podea si calcandu-le, ceea ce le va face improprii consumului.

NUTRETURI FOLOSITE :

Furajele verzi

Sunt ierburi provenite de pe pajisti de buna calitate , amestecate cu lucerna si trifoi si  pot reprezenta cam 50 – 100 % din hrana iepurilor .

Furajele verzi nu se ofera proaspete, ci la o zi dupa ce au fost cosite ( acestea nu vor fi lasate la uscat la soare ci la umbra ).

In nici un caz insa , nu vom oferi ca hrana iepurilor furaje verzi , daca :

  • sunt ude cu roua ;
  • sunt prafuite ;
  • sunt impurificate cu pamant ;
  • contin plante posibil toxice .

De asemenea , nu vom recolta niciodata furaje verzi de pe terenuri fertilizate excesiv cu ingrasaminte azotate sau de pe terenuri unde s-a efectuat tratamente cu substante chimice (ex. pesticide ).

Fanurile de lucerna, trifoi si graminee

Acestea sunt destul de bogate in substante nutritive si au calitatea de a asigura volum mare ratiei si suficienta celuloza pentru desfasurarea normala a digestiei.

Este preferabil sa utilizam mai mult fanul de trifoi , deoarece in cazul celui de lucerna iepurii au tendinta de a consuma doar frunzele, provocand o mare risipa.

Pentru iepurii adulti si chiar pentru tineret, fanurile pot constitui singura sursa de hrana pentru toata durata sezonului rece.

In afara acestei perioade, fanurile pot avea o pondere in ratia zilnica de 40 – 50 %.                                          

Furajele grosiere

Furajele grosiere , paiele, vor fi introduse in hrana iepurilor doar pentru a corecta ingestia de substanta uscata si celuloza ( adica in cazul in care le-am oferit anterior prea multe furaje suculente cum ar fi ,de ex. sfecla furajera).

Paiele au un efect favorabil asupra starii de sanatate a efectivelor de iepuri in randul carora exista cazuri de enterita (diaree).

Tocmai de aceea administrarea furajelor de acest tip trebuie sa fie o masura de prevedere (de igiena alimentara) si nu doar un mod de a combate o boala digestiva aparuta deja.

Morcovul

Reprezinta nutretul preferat al iepurilor, datorita gustului sau placut si dulce.

Sfecla furajera

Poate fi administrata in cantitati moderate. Frunzele de sfecla furajera vor fi administrate iepurilor in cantitati foarte mici , intrucat contin oxalati (substante ce provoaca diaree si intoxicatii).

Grauntele de cereale

Grauntele (ovaz, grau, orz, secara, porumb ) se pot administra intregi sau macinate.

In cazul macinarii utilizarea lor digestiva va creste.

Tarata (care este un produs secundar al macinarii grauntelor) poate fi folosita numai in cantitati mici , deoarece are efect laxativ.

Boabele de soia si mazare

Pot fi utilizate doar in cazul iepurilor adulti (maxim 20 %) din portia zilnica. Pot fi oferite ca atare sau dupa tratarea lor termica (fierbere).

HRANIREA  IEPURILOR  IN CRESCATORIILE  INTENSIVE

In cadrul fermelor specializate in cunicultura , exista cerinta intensificarii proceselor de crestere. In ferme vor fi utilizate tehnologii de preparare a furajelor care sa permita o productivitate ridicata. Cel mai performant sistem de preparare din acest punct de vedere este granularea ( este vorba de compactarea mecanica a sortimentelor furajere maruntite ).

Prin granularea furajelor se obtin cateva avantaje majore :

  • timpul de conservare a furajelor creste;
  • temperatura din timpul compactarii imbunatateste starea sanitara a furajelor;
  • creste digestibilitatea si randamentul de valorificare al hranei;
  • se evita consumul preferential al furajelor (iepurii nu mai pot alege);
  • se previne aparitia unor afectiuni a cailor respiratorii .

Iepurii tineri hraniti astfel realizeaza 1 kg de spor in greutate pentru fiecare 2,5 – 3,5 kg de nutret granulat.

Informatii si reguli despre Inmultirea iepurilor in crescatorii

Ati auzit vreodata expresia: Se inmultesc ca iepurii ? Reusita cresterii iepurilor de casa si obtinerea de profit,depinde in mare masura de organizarea atenta a procesului de reproductie.

In cazul cresterii iepurilor de casa in sistem gospodaresc (adica in custi amplasate in curte, unde nu putem controla factorii de mediu cum sunt: temperatura, umiditatea, curentii de aer si lumina) este recomandabil ca reproductia iepurilor sa se  faca doar in perioada  aprilie-septembrie .

Pe timpul iernii vor fi mentinute doar exemplarele de reproductie, fara ca acestea sa fie imperecheate.

Notiuni Generale

La orice mamifer , aparatul genital intra in functiune mai tarziu decat alte aparate si sisteme ale organismului. Debutul activitatii sexuale corespunde cu momentul in care indivizii de sex opus incep sa isi manifeste dorinta de impreunare, fara a fi insa capabili sa procreeze.

Maturitatea sexuala coincide cu stadiul in care aparatul genital este capabil sa elaboreze celule sexuale mature , apte pentru a fi fecundate. Acest moment se instaleaza inaintea realizarii maturitatii sexuale.

Monta Iepurilor

La iepurele de casa, momentul aparitiei maturitatii sexuale este determinat genetic, fiind relativ apropiat la femele si masculi si influentat de alimentatie, microclimat (temperatura, lumina), precocitatea rasei , etc.

Cu toate ca maturitatea sexuala la iepuri se instaleaza la varsta de 4-5 luni , ei pot fi folositi la reproductie doar cand ating varsta optima si 70-75% din greutatea corporala a individului adult din rasa respectiva.Greutatea corporala pe care o are reproducatorul in momentul montei este mult mai importanta decat varsta , dar este o greseala sa se monteze iepurii la o varsta prea frageda , indiferent de gradul lor de dezvoltare.

Admiterea tineretului cunicul la reproductie inainte de varsta si dezvoltarea corporala optima se soldeaza la femele cu distocii ( adica avorturi ), intarzieri de crestere , productie mica de lapte , iar la masculi cu obtinerea unei sperme necorespunzatoare calitativ si epuizarea sexuala rapida.Sa studiem impreuna aspectele teoretice ale imperecherii corecte a iepurilor de casa si factorii de care trebuie sa tinem seama ca sa nu gresim.La iepurii de casa caldurile se manifesta in tot timpul anului  , cu o perioada mai putin intensa spre sfarsitul verii.In ovarele iepuroaicei exista intotdeauna foliculi pe cale de maturare , ovulatia fiind provocata de actul montei.

In cazul in care iepuroaica nu a fost data la monta , foliculii maturi persista un timp , apoi regreseaza si sunt inlocuiti de alti foliculi pe cale de maturare. Acest fapt explica de ce iepuroaica se gasestetimp de mai multe saptamani in calduri, gata sa accepte sa fie montata.

Atunci cand dupa imperechere nu are loc fecundatia, corpii galbeni formati raman activi circa o luna , interval de timp in care caldurile dispar.

Momentul efectuarii montelor la iepuri este determinat de cel al depistarii femelelor in calduri.

Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1-3 zile, la 9-12 zile si la 28-30 de zile.

Semnele caracteristice perioadei de calduri sunt urmatoarele: femelele sunt nelinistite, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse, au organele genitale externe de culoare rosie-aprins, iepuroaica introdusa in cusca mascului accepta monta.Spre deosebire de cazul expus anterior , iepuroaicele care NU sunt in calduri , odata introduse la mascul au alte semne caracteristice si anume : fug, tin coada lipita de corp, se trantesc pe o parte, nu accepta masculul, iar uneori il musca de bursele testiculare, castrandu-l.

Precautii :

Inainte de realizarea imperecherii va fi verificata starea de sanatate si conformatia organelor genitale externe ale celor doi reproducatori.

Dupa opinia unor specialisti in cunicultura, se recomanda ca, inainte de transportul femelei in cusca masculului, sa se realizeze si un usor masaj al zonei sexuale externe pana cand femela executa miscarea caracteristica a trenului posterior, miscare ce sugereaza excitatia si dorinta de imperechere. Acest procedeu ar mari sansele fertilizarii.

Din acest moment, femela va putea fi introdusa in cusca masculului.

NU se va duce niciodata masculul in cusca femelei, deoarece acesta va fi preocupat de acomodarea cu noul mediu si nu va acorda nici o atentie femelei, care devine agresiva cu el. Totdeauna vom duce femela la mascul si nu invers.

Iepuroaica se transporta spre cusca mascului astfel : se tine cu o mana de pielea din regiunea spinarii, cat mai aproape de gat , iar cu cealalta se sustine de abdomen.

Dupa introducerea in cusca ,actul montei are loc rapid , durand doar cateva secunde.

Momentul incetarii impreunarii este pus in evidenta de faptul ca masculul scoate un sunet specific si se tranteste in lateral.

Acest mod bizar de comportament este pus pe seama unui aflux sanguin in zona peniana, fapt ce determina o mai slaba irigare a creierului.

De altfel, iepurii nu sunt singura specie la care masculii scot sunete si se trantesc in lateral la finalul imperecherii.

Este recomandabil ca monta sa se realizeze pe timp racoros , dimineata sau seara.Dupa realizarea a doua monte consecutive, iepuroaica va fi readusa in cusca din care a fost luata.

Femelele in calduri care refuza actul sexual, fie se vor muta intr-o cusca din vecinatatea masculului si vor fi apoi introduse mai multe zile la rand in cusca acestuia pana il vor accepta , fie vor fi introduse in cusca altui mascul.

La 6-7 zile de la monta se poate poate efectua controlul instalarii gestatiei prin reintroducerea femelei in cusca masculului.Daca femela ataca masculul si emite sunete tipice, ea se considera gestanta si se scoate rapid din cusca acestuia.

Dupa 10-12 zile de la monta se poate proceda la palparea transabdominala a trompelor uterine pentru diagnosticarea starii de gestatie.

Odata cu trecerea timpului de la imperechere, se constata ca femelele gestante isi modifica atat aspecul exterior cat si comportamentul.

Articole similare