kurtmann.ro%20
bestkids.ro%20
Pomi fructiferi

Mărul Jonathan

De articoleutile - luni martie 25, 2019

Între speciile caracteristice climatului temperat, mărul deține de departe, primul loc, atât ca suprafață (se estimează 4,8 mil. ha pe întreg globul, din care peste 557 mii ha in Europa, câ și sub aspectul producției de fructe.

Marea sa disponibilitate în consum este determinată de mai multi factori din care: durata de păstrare îndelungată a fructelor, chiar în condiții obișnuite, alături de deosebita zestre biologică pe care o deține specia, respectiv mii de soiuri, numeroși portaltoi, care permit combinații prestabile pe diverse soluri, în sisteme de cultură, ș.a.

Cerințele mărului față de umiditate sunt mari, necesitând 700 – 900 mm precipitații anual, pentru soiurile de iarnă și minimum 550 mm pentru cele de toamnă și vară, distribuite proporțional cu deficitul pluviometric lunar. Nu suportă excesul de umiditate, precum nici seceta, atat în sol căt și în atmosferă.

Cerințele mărului față de lumină sunt mai mici comparativ cu alte specii.

În funcție de portaltoi, mărul crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recoltele mari și susținute se obițin când este plantat pe soluri fertile, profunde, bine structurate, mai argiloase sau lutoase, suficient de umede. Suportă bine calcarul activ până la 10 – 12 %. Pânza de apă freatică trebuie să se afle la sub 2,5 m adâncime și în nici o situație pentru portaltoii vegetativi, în perioadele ploioase să nu se ridice peste 1,2 – 1,5 m față de suprafața solului.

Sortimentul de soiuri

Sortimentul de măr recomandat pentru înmul ire, verificat în culturi de concurs în condi iile pedoclimatice specifice şării noastre poate constitui structura sortimentală optimă în vederea realizării proiectelor de înfiin are a planta iilor pomicole.

La stabilirea sortimentului, trebuie luate în considerație, printre altele, următoarele caracteristici:

  • Valoarea de pia ă (consum în stare proaspătă sau industrializare);
  • Perioada de coacere i de consum (capacitate de păstrare);
  • Precococitatea (intrarea pe rod) i constan a în rodire;
  • Cerin ele ecologice – siguran a rodirii;
  • Caracteristicile fructelor cerute de piță: calibru de 70 – 85 mm; atractivitate (se preferă soiurile monicolore), capacitate de păstrare pe raft.
  • Comportarea la atacul bolilor i dăunătorilor.

Pentru merele destinate industrializării, caracteristicile urmărite sunt: momentul de recoltare, dimensiunile fructului, lojele seminale, culoarea pieliței, culoarea, fermitatea și suculența pulpei, aciditatea, aroma, capacitate de oxidare.

În România, sortimentul de măr recomandat este foarte bogat, cuprinzând atât soiurile create în cadrul unităților de cercetare din toată țara, cât ți soiurile introduse din străinătate, care au fost testate și s-au dovedit a fi adaptate la condițiilor climatice din țară. De asemenea, pentru aceste soiuri sunt prezentați principalii polinizatori, mărul fiind o specie autosterilă. Baza producției de mere este asigurată de un număr relativ restrâns de soiuri, deja devenite tradiționale, cum suntȘ Jonathan, Golden Delicious, Red Delicious, Idared, Starkimson.

Mărul Jonathan

Cel mai apreciat soi din țara noastră în consumul intern este soiul Jonathan, care in zonele precum Valea Dâmboviței deține o pondere de 60 – 75 %.

Pomul: plasticitate, adaptabilitate bună pe orice tip de sol și diferite condiții climatice, puțin sensibil la ger, de vigoare mijlocie (folosit ca etalon, soi de referință pentru întreg sortimentul) coroana poate fi condusă fără dificulțăți, precocitate în rodire, rodește constant, productivitate bună, compatibilitate bună cu toți portaltoii.

Fructul: mărime medie 120 g, gust excepțional, echilibru perfect zahăr/aciditate cu aromă specifică puternică. Maturitatea de recoltare este după 15 septembrie, pentru a profita de alternanța temperaturii noapte/zi, care favorizează colorația intens pe întreaga suprafață a fructului. Recoltarea întârziată pentru obşinerea unei colorări mai bune a fructelor duce la supracoacere, în detrimentul păstrării. Fruct de masă excelent, pretabil i pentru procesare, mai ales ca sucuri. Rezistent la transport și manipulare.

Dezavantaje: semnele de întrebare și incertitudinea au început să apară odată cu intensivizarea culturii – care a urmărit randamente ridicate i fructe de mari dimensiuni. De la un an la altul, cultivatorii întâmpină dificultăți la păstrarea fructelor – după 1-2 luni de la recoltare, chiar în condiții moderne de păstrare, fructele de dimensiuni mari, peste 70 mm, prezintă pete brune și depresiuni pe pieliță sau, cel mai frecvent, pulpa se brunifică și devine pufoasă. În unii ani, deprecierile pot ajunge la peste 50-60% din recoltă Aceste defecte majore, alături de sensibilitatea ridicată la făinare și arsura bacteriană – în mai mică măsură, prevalează față de numeroasele avantaje, determinând în ultima perioadă rețineri de a-l mai înmulți, chiar de către pepinieriști.

Perspective: exportul pe piețele europene nu poate fi luat în considerație; productivitatea, gustul excelent al fructelor, apreciere de care se bucură în consumul intern, îl recomandă încă ca soi de completare – 10-15%, cu prudență în aplicarea tehnologiei (vezi îngrășămintele pe bază de azot) și în stabilirea momentului de recoltare.

Principalele clone, diferențiate prin perioada de coacere, mărimea fructelor și colorația mai intensă: Jonathan, Jonathan M41, Watson, Jonathan de Szatmarcseke.

Perioada de maturare: 15 septembrie – 15 octombrie. Fructele sunt rezistente la transport, manipulare si pastrare. Fructele pot fi pastrate circa 6-8 luni de la recoltare.

Instructiuni de plantare pomi fructiferi:

  • se poate cultiva pe aproape orice tip de sol
  • distanta intre randuri trebuie sa nu fie mai mica de 4-4 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.
  • groapa de plantare sa fie potrivita pentru radacini aprox 60*60
  • fasonarea radacinilor se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4 mm, radacinile subtiri, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.
  • se mocirlesc radacinile pentru stimularea de noi radacini si vindecarea celor ranite, se planteaza imediat
  • se aseaza pomul cu radacinile rasfirate in  gropile facute anterior astfel incat altoiul sa ramana deasupra solului si se pune pamant maruntit.
  • se scutura usor pomul pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile, se taseaza, apoi continuam sa punem pamant si tasam pana ajungem la nivelul solului.
  • se uda, se taseaza apoi se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger.

Atentie: daca toamna nu s-a facut taierea de formare a coroanei atunci primavara pomi fructiferi se scurteaza la inaltimea de 60-80 cm, de la nivelul altoiului pentru a se evita cresterea excesiva a pomului.

Alege sa consumi fructe proaspete si sanatoase chiar din gradina ta. Fructele pot fi prelucrate, sub forma de compot, dulceata, gem, sucuri, nectaruri. Pe langa gustul delicios benefiziezi si de un aport crescut de proteine, vitamine si minerale cultivand Mar Jonathan.

Merele Jonathan proaspete contin apa (78% – 89%), zaharuri (8-17%), acizi (0.15-1.20%), substante tanoide, substante pectice, proteine, saruri minerale, provitamina A,  vitamina C, vitamine din grupa B, si alte substante. Merele contin intre 46-84 calorii la 100 g. Merele pastrate la o temperatura +2°C si o umiditate de peste 85% isi pierd in 4-6 luni aproximativ 20% din vitamina C, iar dupa 8-10 luni 40 %.

Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare

Cunoașterea particularităților de creștere și fructificare a soiurilor de măr face posibilă trecerea la aplicarea unor tehnologii diferențiate, de la tăieri aplicate în general, la tăieri diferențiate pe grupe de soiuri și chiar pe fiecare soi în parte.
Executarea corectă a tăierilor trebuie să aibă în vedere atât particularitățile tipului de fructificare care variază mult de la o grupă de soiuri la alta, cât și o bună cunoaștere a ramurilor de rod.

Particularități ale tăierilor de întreținere a coroanelor

Cea mai mare parte a soiurilor de măr se conduc, ușor și rapid, prin intervenții puține, sub formă de fus subşire, fiind forma cea mai adoptată în livezile superintensive.

Tăierile de întreținere a coroanei fus subțire la măr constau, în principal, în înlocuirea treptată a semischeletului de pe ax după 2–3 rodiri, prin eliminarea ramurilor sau prin scurtarea acestora spre bază. Ramurile de schelet din etajul de bază se scurtează în lemn de 2-3 ani pentru a ramifica și a evita degarnisirea lor. De asemenea, se recomandă o tăiere de regenerare a formațiunilor fructifere îmbătrânite și o rărire a ramurilor de rod, dacă încărcătura este prea mare.

La specia măr, cu pomi conduși în forme conice (fus subțire, fus tufă), se aplică cu rezultate foarte bune pentru menținerea echilibrului pe verticală a coroanei, scurtare semischeletului care depășește jumătate din grosimea axului la punctul de inserție, începi de 2-3 cm, cu rolul de regenerare permanentă a noilor creșteri.

Având în vedere cererea crescută a fermierilor din România de a cultiva soiuri de măr cu rezistență genetică la boli vom prezenta o scurtă caracterizare a modului de creștere și fructificare a acestora.

Romus 3.

Pomul este de vigoare mijlocie-mică, cu ramuri de schelet solide, inserate pe ax la un unghi de ramificare între 45-75. La plantare, varga se scurtează la 65-70 cm de la nivelul solului. Datorită poziției ramurilor, care determină un echilibru între procesele de creștere și rodire, precum și datorită unei bune capacități de ramificare, la acest soi, ramurile de schelet și semischelet se garnisesc uniform cu ramuri de rod. Din aceste considerente, soiul Romus 3 poate fi condus cu ușurință sub formă de fus subțire, conform regulilor generale.

Tăierile de întreținere constau în scurtarea ramurilor de schelet din etajul de bază, pentru a emite noi creșteri și a evita îndepărtarea rodului de baza ramurii și în regenerarea ramurilor de semischelet după 4-5 rodiri.

Pionier

Este de vigoare mijlocie-mică și fructifică preponderent pe ramurile anuale lungi. Deși majoritatea ramurilor de semischelet au inițial un unghi de ramificare de 65-75 grade , după fructificare, datorită rodului, acest unghi se deschide mult. De asemenea, capacitatea de ramificare redusă (ramuri puține și subțiri) și diferențierea masivă de muguri de rod pe ramurile lungi dau un aspect ”pletos” acestui soi. Capacitatea mare de producşie duce la supraîncărcare, fructele rămânând mici.

Conducerea acestui soi sub formă de fus subțire este mai greoaie datorită particularităților arătate mai sus. Deși, în general, nu se recomandă scurtarea lăstarilor anuali, la acest soi, este absolut necesară această operațiune atât pentru a forța ramificarea și a obține o garnisire bună a ramurilor de schelet, cât și pentru a norma încărcătura de rod.

Deoarece ramifică foarte puțin, iar ramurile sunt lungi, pentru a obține ramurile de schelet necesare formării etajului de la baza coroanei, tăierile de formare constau în scurtări puternice ale lăstarilor aleși în acest scop, pentru a forța ramificarea și consolidarea acestor ramuri, chiar cu riscul îndepărtării unei cantități mari de muguri de rod. Dacă aceste ramuri se lasă să crească liber (fără scurtări), se apleacă sub greutatea rodului, se degarnisesc repede și se poate ajunge la alternanță de rodire încă din primii ani de rod.

Pentru menținerea conicității coroanei, se reduc toate ramurile de schelet și semischelet, care au devenit prea lungi și depășesc parametrii de grosime a coroanei fus subțire. Cu ocazia acestei operațiuni, se urmărește reducerea unghiurilor de ramificare prin scurtarea deasupra unei creșteri cu poziție apropiată verticală (30 ) sau chiar prin dresări ale ramurilor.
De asemenea, la acest soi, se recomandă o scurtare mai puternică a semischeletului și chiar o mai rapidă înlocuire a acestuia.

Prima.

Pomul este de vigoare mare, coroana este globulosă, cu ramuri de schelet puternice, cu unghiuri de ramificare cuprinse între 45 – 55 . Fructifică preponderent pe nuielușe, mlădițe (soi cu fructificare de tip standard). Și acest soi diferențiază mulți muguri de rod pe ramurile anuale, care se pot arcui în urma fructificării. Prezintă un bun echilibru între creșterea axului și cea a ramurilor din coroană, precum și o bună capacitate de ramificare, motive pentru care se poate conduce cu ușurință sub formă de fus subțire.

Având în vedere particularitățile prezentate mai sus, se recomandă scurtarea vergii la 85 cm. Dacă șarpantele etajului de la baza coroanei au evoluat din ramuri anuale lungi, care în urma fructificării s-au arcuit, se vor scurta la 50-70 cm, urmărindu-se închiderea unghiului format de acestea cu axul.

Tăierile de întreținere constau în scurtarea țarpantelor cu 1/4 pânâ la 1/3 din lungime, deasupra unor ramuri laterale purtătoare de rod sau vegetative de vigoare slabă. De asemenea, prin aceste operațiuni se urmărește echilibrarea șarpantelor care formează etajul de la baza coroanei.

Vigoarea mare a acestui soi (mai ales în cazul altoirii pe MM 106) ne îndreptățește să recomandăm și conducerea sub formă de coroană liberă fără ax, cu un trunchi de 40-50 cm și cu 3-4 șarpante (formate din lăstari apropiați), prin intermediul cărora are loc o distribuire a vigorii pe cele 3–4 elemente de schelet. De asemenea, datorită vigorii mari a acestui soi în combinație cu portaltoii M 26 și MM 106 se recomandă conducerea sub formă de fus-tufă.

Generos Topaz

Sunt de vigoare mijlocie, cu fructificare care se apropie de soiurile de tip spur. Capacitatea de ramificare redusă și unghiul de ramificare mic (30-45 ) dau coroanei un aspect de con răsturnat.

Datorită unghiului de ramificare mic, este greu de realizat etajul de la baza coroanei fus subțire. Acesta se poate obține prin scurtări succesive ale ramurilor de schelet (an de an) deasupra unor creșteri laterale cu orientare exterioară, pentru a se deschide unghiul format de acestea cu axul pomului sau prin operații mai costisitoare: arcuire, înclinare sau torsionare.

Având în vedere tendința de a forma foarte multe țepușe inserate direct pe ax și deci de a supraîncărc a axul cu muguri de rod, este necesară îndepărtarea florilor pentru a evita arcuirea sau chiar ruperea acestuia sub greutatea rodului.

Regenerarea semischeletului se face după 5-6 ani, când ramificațiile devin slabe și neproductive. După scurtare se rețin ramurile anuale care apar către baza lor, care se vor folosi pentru înlocuirea semischeletului.

Ținând cont de particularitățile de creștere, considerăm că aceste soiuri pot fi conduse ușor sub formă de coroană liberă, fără ax, cu 3-4 șarpante uniforme ca vigoare, pe un trunchi de 40-50 cm, crescute liber 3-4 ani. Avantajul acestei coroane constă în reducerea numărului de intervenții și în intrarea rapidă pe rod a pomilor (deoarece nu se fac tăieri în primi ani). După scurtarea vergii la 50-60 cm de la sol, se aleg lăstarii necesari formării viitoarele șarpante.  Datorită lipsei tăierilor, în următorii 2-3 ani, se diminuează intensitatea creșteri lăstarilor și se stimulează rodirea. În anul 4-5 de la plantare, se intervine prin tăieri de reducere a șarpantelor pentru a provoca ramificarea, prin eliminarea lăstarilor anuali viguroși, prin regenerarea semischeletului și a formațiunilor de rod și chiar rărirea ramurilor de rod, în cazul unei încărcături cu rod prea mari.

 

Florina.

Pomul este de vigoare supramijlocie, cu coroana globuloasă. Fructifică preponderent pe nuielușe, dar și pe mlădițe. Majoritatea ramurilor au o poziție apropiată de orizontală (unghi de ramificare de 75-90 ) și chiar sub orizontală (90-120 ). Această poziție a ramurilor poate fi considerată un avantaj în conducerea pomilor sub formă de fus subțire, în sensul că nu necesită operații suplimentare pentru a ramifica în punctele dorite și pentru a deschide unghiul de ramificare. Formarea coroanei constă în alegerea lăstarilor pentru formarea viitoarelor șarpante, ciupirea sau eliminarea lăstarilor, care concurează axul, și rărirea semischeletului de pe ax la 10-15 cm.

Totuși, datorită acestei poziții a ramurilor, care predispune la o fructificare abundentă, dar și la o degarnisire destul de rapidă a șarpantelor (zona productivă se îndepărtează rapid de centrul pomului), se recomandă scurtarea șarpantelor din etajul de bază în lemn de 2-3 ani pentru a forşa noi creţ teri către baza acestora și înlocuirea semischeletului după 2-3 rodiri.

Goldrush.

Pom caracteristic pentru grupa “Golden”,cu rodire preponderent pe ramuri scurte și medii de rod. Se pretează pentru plantații de mare densitate, se conduce relativ ușor sub formă de fus subțire. Are capacitate mare de producție și predispoziție extremă la alternanță, necesitând rărire drastică a fructelor – un fruct în inflorescență.
Fructele se maturează târziu (octombrie) în climatul dealurilor din România și sunt sensibile la crăpare în tomnele ploioase care apar frecvent în România.

Particularităţi ale tăierilor de fructificare la sortimentul de măr

În funcție de particularitățile de fructificare au fost determinate patru tipuri de fructificare care se caracterizează, în principal, prin: volumul zonei productive, ramurile de rod caracteristice, amplasarea acestora pe lemn mai tânăr sau mai în vârstă, precum și evoluția zonei productive în coroane.

Tipul I de fructificare cuprinde soiurile de tip spur (cele mai reprezentative Starkrim și Goldenspur), la care ramurile de rod caracteristice sunt țepușele, amplasate pe lemn în vârstă de 2-5 ani. La aceste soiuri zona productivă rămâne apropiată de ramura de schelet și nu se depărtează de centrul coroanei, însă după 5-6 fructificări ramurile de rod se epuizează.

Pentru a obține o bună fructificare, către baza șarpantelor este necesară provocarea de noi creșteri. Datorită capacității reduse de ramificare, la aceste soiuri, obținerea de lemn nou nu se bazează pe ramurile de semischelet, care sunt aproape inexistente, ci pe reducția șarpantelor cu lemn de 5-6 ani și pe tendința naturală a acestora de a emite creșteri noi în treimea bazală a șarpantelor. De asemenea, se recomandă o regenerare a vetrelor de rod care au fructificat de 3-5 ori prin scurtarea deasupra a 1-3 pinteni sau țepușe situate la baza lor.

La tipul II de fructificare, reprezentat prin soiurile Parmen auriu, Renet de Canada, Romus 3, Generos, Topaz etc. sunt caracteristice ramurile de rod scurte (semispur), amplasate pe lemn în vârstă de 2-4 ani, zona fructiferă migrează lent către exteriorul coroanei, iar ramificarea este mai intensă decât la cele spur. Tăierile de fructificare se bazează pe tăieri de reducție și înlocuire a ramurilor cu vârstă mai mare de 4 ani, în scopul de a avea mereu în coroană semischelet de 2-4 ani.

Tipul III de fructificare cuprinde majoritatea soiurilor cultivate, cum ar fi: ”familia” Golden delicious, Goldrush, Jonathan, Idared, Jonagold, Prima, Florina etc. Ramurile de rod cele mai frecvente sunt nuieluțele și mlădițele, amplasate pe lemn tânăr de 1-3 ani, zona productivă îndepărtându-se an de an de centrul coroanei, șarpantele se degarnisesc, iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea rodului.

Tipul IV de fructificare având ca soiuri reprezentative pe Granny Smith, Pionier, are majoritatea mugurilor de rod situați pe lemn tânăr (nuielușe și mlădițe), zona productivă se deplasează în treimea superioară a șarpantelor, iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor.

La soiurile de tip III ţ i IV, datorită faptului că ramurile de semischelet sunt arcuite și alungite, formațiunile de rod îmbătrânite, iar zona de fructificare situată către exteriorul coroanei, se recomandă o înnoire sistematică a semicheletului și a ramurilor de rod. Ramurilor de semischelet care au depășit 3-4 ani li se aplică o tăiere de reducție, la aproximativ 1/2 din lungime, dacă au o creștere normală, iar la cele arcuite se elimină porțiunea descendentă, printr-o taiere deasupra unei ramuri cu poziție oblică.

Recoltarea fructelor

Recoltarea merelor se face la momentul optim caracteristic fiecărui soi, fiind o însușire determinată genetic, în funcție de care soiurile sunt încadrate generic în 3 categorii: de vară, de toamnă și de iarnă. La soiurile de vară momentul recoltării este urmat de cel de consum, în timp ce pentru celelalte două grupe consumul poate fi prelungit prin păstrare în condiții de frig sau atmosferă controlată.

Momentul culesului se stabilește prin testul amidonului (codul de regresie al amidonului din fructe, după M. Le Lezec, INRAAngers), pe baza unor indicatori fizici (schimbarea culorii epidermei, culoarea semințelor) și chimici (conținut în substanță uscată solubilă, aciditatea și fermitatea pulpei).

Cerințele de calitate pentru merele destinate consumului în stare proaspătă sunt stabilite în regulamentele ce. Astefel, merele din categoria Extra trebuie să îndeplinescă următoarele cerințe: aspect comercial atragător și să aibaatașat un peduncul intact; calibru peste 65-70 mm, greutate 110-140 g; pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Merele din categoria I pot prezenta mici defecte, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj.

Păstrarea merelor se face în lăzi sau containere din material plastic sau lemn, în condişii de frig sau atmosferă controlată, în funcție de durata de păstrare dorită. Condițiile de păstrare optime standard sunt: temperatură 0-4 C și umiditate relativă a aerului 80-85% pentru o durată de păstare posibilă de 3-4 luni. În cazul atmosferei controlate (AC) se recomandă temperatura de 3-4 , umiditate relativă 90-95%, conținut de CO de 3-4% și conținut de O de 3-4%, durata de păstrare ajungâng până la 7-8 luni, funcție și de particularitățile genetice ale fiecărui soi.

Leave a Reply

Please Login to comment
  Subscribe  
Notify of

Articole similare