Constructii case ecologice

Mobilierul ecologic

De articoleutile - miercuri ianuarie 30, 2019

Ocrotirea, protejarea și conservarea mediului înconjurător sunt activități deosebit de importante pentru o dezvoltare durabilă. Calitatea mediului se reflectă în calitatea vieții populațiilor umane dar şi animale şi vegetale. Fiecare activitate cotidiană lasă o amprentă asupra mediului natural, ducând treptat, inevitabil, la modificarea proprietăților acestuia. Este importantă, în acest context, conștientizarea populației umane de capacitatea din ce în ce mai redusă de autoepurare a naturii.

Evoluția tehnologică este o necesitate pentru o viață confortabilă, dar totodată contrabalasează din punct de vedere al sănătății mediului. Satisfacerea necesităților umane se reflectă în existența nenumăratelor entități industriale. Efecte nedorite asupra mediului pot apărea în fiecare din fazele unei activități industriale, de la procesul de fabricație și distribuție/comercializare la utilizarea produselor de către diverşi consumatori. Consumul excesiv de materii prime din surse regenerabile sau neregenerabile, consumul de energie, tehnologiile energofage și puternic poluante, produsele cu emisii poluatoare pe perioada utilizării lor, gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor rezultate prin procesul de fabricare etc. aduc prejudicii mediului natural şi implicit sănătății umane.

LEMNUL CA MATERIAL ECOLOGIC

Materialul tradițional al componentelor mobilierului este lemnul masiv și produse derivate din acesta. În timp, numeroase materiale noi au apărut în structura mobilei, dar fără a înlătura lemnul masiv. Proprietățile sale fizice și mecanice, prelucrarea ușoară, economică și calitățile estetice îl fac de neînlocuit în industria producției de mobilier. Întotdeauna mobilierul din lemn este perceput ca fiind plăcut, durabil, rezistent la uz constant şi foarte ofertant în ceea ce priveşte texturile şi nuanţele.

Sectorul prelucrării superioare a lemnului este una dintre ramurile industriale care prezintă o evoluție continuă în țara noastră. Mobilierul, integrat în ansamblul de obiecte care echipează interiorul, este rezultatul unor multiple activități dintr-un întreg. Activitatea de creație a mobilierului se ghidează după necesitățile vieții cotidiene, este dinamică şi se finalizează deplin prin prelucrare pe cale industrială.

În ceea ce priveşte aspectul vizual, caracteristicile materiei prime folosite influențează posibilitățile de finisare a produsului obținut, deci aspectul său final. Diferitele procedee de finisare duc la sporirea valorii obiectelor de mobilier, obținându-se și o conservare a suprafeței acestora împotriva degradărilor fizice și mecanice.

CLASIFICAREA MOBILIERULUI DIN LEMN

Fiecare piesă de mobilier are o funcție bine precizată în ansamblul interiorului sau în amenajarea exteriorului. Preocupările proiectantului de a crea o piesă care să corespundă pe deplin pieței sunt orientate pe cel puţin două direcții complementare protecţiei mediului înconjurător:
– piesa să corespundă cât mai bine cerințelor unui stil de viaţă sănătos al omului, atât la locul de muncă, în spațiile de relaxare, comerciale, cât și în locuință;
-la încheierea ciclului de viață piesa trebuie să aibă un impact negativ minim asupra mediului.
După funcțiile îndeplinite, se disting următoarele categorii de mobilă:
– mobilă pentru păstrarea obiectelor – această categorie cuprinde o mare varietate de dulapuri înzidite, dulapuri clasice cu 2 sau mai multe uşi şi corpuri suprapuse, etajere libere şi încastrate, dulăpior sau comodă pentru veselă, pantofi, obiecte sanitare, noptieră.
– mobilă pentru susținerea corpului omenesc – această categorie de mobilier este cea mai puternic legată de anatomia corpului uman și de trebuințele sale fiziologice. Se disting astfel: grupul mobilei pentru ședere (scaun, scaun-scară, scaun pliant, scaun cu sau fără brațe, taburet), respective grupul mobilei pentru odihnă, dormit și relaxare: canapea, pat, fotoliu-pat, divan, sofa. Structurile adoptate în această categorie de clasificare trebuie să asigure o serie de funcții speciale, cum ar fi: durată mare de exploatare, deformații minime în timp şi condiții practice de întreținere.
-mobilă pentru exercitarea unor activități – această categorie de mobilier are o dinamică proprie, alertă în ultimele decenii, deoarece activitățile umane noi şi tot mai diversificate solicită suprafețe de lucru special amenajate şi tot mai complexe. Se remarcă în acest sens: structuri modulare pentru activitatea de birotică, mese cu plăci suplimentare pentru pregătirea și servirea mesei şi plăci încastrate pentru susținerea aparatelor (coafor, croitorie, spitale, laboratoare).
– mobilă pentru exterior/ Mobilier urban – această categorie de mobilier se execută cu precădere pentru spații publice, urbane în speţă, cum ar fi: parcuri, grădini de vară, scuaruri, locuri de joacă, curți interioare, ansamble muzeale, spații cu destinaţii social-culturale dar și pentru spații private, cu cerinţe speciale. Mobilierul din acest segment de piaţă trebuie să asigure, pe lângă o durată mare de exploatare, şi încadrarea armonioasă în peisaj.

MOBILIER ECOLOGIC – PRODUCȚIE ECOLOGICĂ

Așa cum reiese dintr-o analiză a fluxului tehnologic de obținere a semifabricatelor, fabricarea mobilierului ecologic este un proces mai complex, care necesită operații suplimentare, tehnologie superioară fluxului tehnologic clasic de fabricare a mobile.

Cu cât procesul de fabricare este mai complex, cu atât va implica un consum mai ridicat de energie, la care se adaugă utilizarea diferitelor substanțe chimice cu rol de lianți (în general ureoformaldehide). Din experienţa producătorilor aflăm că prin utilizarea cherestelei ca materie primă se realizează economie de energie și se elimină riscul inhalării substanțelor chimice periculoase pentru sănătatea omului. Fluxul tehnologic poate fi însă mai complex și mai diversificat, în funcție de tipul produsului de mobilier realizat (masă, scaun, dulap cu cornişă, mobilier sculptat, pictat, aurit etc).

Un alt aspect care necesită atenție din punct de vedere ecologic îl reprezintă utilizarea materialelor de finisaj. În sistemul clasic, acestea sunt: hidrobaiț – 0,536 t/an (COV 0%), hidrogrund – 4,288 t/an (COV 6%), lac nitrocelulozic – 9,128 t/an (COV 75%), lac poliuretanic – 5,230 t/an (COV 56%), diluant nitrocelulozic – 3,194 (COV 100%), diluant poliuretanic – 0,784 (COV 100%), ulei – 0,05 t/an (COV 29%), ceară – 0,932 t/an (COV 0%).

Majoritatea acestor materiale sunt încadrate, conform Fișelor lor de securitate, în categoria substanțelor periculoase. Fac excepție următoarele: hidrobaiț – 0,536 t/an (COV 0%), hidrogrund – 4,288 t/an (COV 6%) şi ceară – 0,932 t/an (COV 0%). Generarea de COV (compuşi organici volatili) este reglementată atât la nivel european prin Directiva 1999/13/EC privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cât şi la nivel naţional prin Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Impactul compușilor organici volatile asupra organismului se manifestă asupra sistemului nervos central și a sistemului digestiv. Funcție de concentrația acestora și de durata expunerii, efectele inhalării acestor compuși se manifestă sub formă de oboseală, tulburări hepatice, greață,apariția dermatitelor pe piele.

Aerul curat este indispensabil pentru un mediu sănătos în casa fiecărei persoane astfel că, uneori, poluarea aerului din interiorul unei locuințe poate fi mai gravă decât poluarea din aerul ambiental exterior. În prezent nu se cunoaște cu exactitate care sunt efectele asupra sãnãtății umane sau nivelele tuturor compușilor organici care se gãsesc în mod obișnuit în încãperile locuite. Existã însã studii care atestă existența unor concentrații de poluanți organici de 2-5 ori mai mari în interiorul locuinţelor decât în exterior. Mobilierul, ca sursă de compuși organici volatili, reprezintă una din principalele cauze ale poluării microclimatului în interior76. Asfel propunerea mea pentru îmbunătățirea producției de mobile din punct de vedere calitativ, respective ecologic, din experienţă şi cunoaştere ştiinţifică, este optarea pentru acele produse de finisaj încadrate ca substanțe nepericuloase și având conținuturi mici de compuși organici volatile (COV).

CEARA – MATERIAL DE FINISARE ECOLOGIC

În cadrul materialelor de finisare, cele obținute prin folosirea cerurilor naturale sunt considerate ca provenind din circuitul natural al materiei, deci sunt ecologice. Prin utilizarea cerurilor naturale, specialiştii constată că se realizează nu numai o protecţie a suprafeţelor din lemn ci este scoasă în evidenţă şi frumuseţea naturală a suportului –lemn masiv de diferite esenţe. Această categorie de substanţe de finisare a fost folosită, de altfel, încă din antichitate.
Ceara, ca finisaj de bază, formează la suprafaţa lemnului o barieră ce împiedică pătrunderea substanţelor din exterior. În acelaşi timp ceara ajută lapăstrarea umezelii naturale în interiorul lemnului, împiedicând deteriorarea prematură a acestuia. În plus, dă elastificitate suprafeţei şi măreşte coeziunea fibrelor lemnoase, împiedicând crăparea şi aşchierea prematură.

Actualemnte, cele mai utilizate tipuri de ceară pentru finisarea lemnului sunt prezentate ca fiind următoarele:
-parafina – sintetică, cea mai ieftină şi mai slabă calitativ;
-ceara de albine – cea mai folosită în mod tradiţional, relativ scumpă prin comparare cu parafina;  ceara de carnauba – produsă de palmierul Brazilian; se recoltează de pe frunzele arborelui cu acest nume, este naturală, rezistentă şi dă suprafeţei luciu puternic, dar este un produs scump pe piaţa europeană;
-ceara microcristalină pură – sintetică, cu proprietăţi excelente, folsită cu precădere în muzee pentru conservare, prea scumpă pentru a fi utilizată în mod curent.

În ţara noastră, ceara de albine este produsul cel mai frecvent folosit de către meşterii tradiţionali deoarece este accesibilă ca preţ şi cunoaştere ca tehnică de lucru.

Un mobilier în a cărui componență există o cantitatea redusă de substanțe chimice periculoase nu va întâmpina probleme în cazul scoaterii din uz, respectiv va fi în final un deșeu ușor de gestionat.

GESTIONAREA DEȘEURILOR REZULTATE DE LA OBIECTE DE MOBILIER ECOLOGIC

O piesă de mobilier care ajunge în punctul în care nu mai poate fi utilizată, respectiv prezintă uzură sau defecțiuni, devine deșeu și se pune problema gestionării lui. Datorită constituenților săi naturali, mobilierul ecologic nu este un deșeu greu de gestionat, deoarece nu necesită procese speciale sau metode costisitoare de eliminare sau valorificare.

Majoritatea articolelor de mobilier ecologic pot fi readuse la viață prin procedee de restaurare precum înlocuirea unor componente, finisare cu materiale noi, recuperare elemente şi refolosire ca elemente decorative într-un ansamblu complex. De asemenea, există și posibilitatea eliminării lor sub a formă de combustibil, având putere calorică bună şi fiind un material natural, deci nepoluant.

CONCLUZII

Interiorul ne adăpostește – dar nu trebuie să ne satisfacă doar din punct de vedere termic sau estetic. Locul în care ne petrecem timpul de muncă, de odihnă sau de comuniune, are de asemenea un impact important pentru sănătatea noastră. Conceptul de “o viață sănătoasă”se bucură astfel de un interes crescut, considerând că acest concept nu se rezumă actualmente doar la alimentație.
Mobilierul ecologic este dovada că un produs poate să fie atât plăcut la vedere, util, durabil și în acelaşi timp inofensiv pentru sănătate și mediu înconjurător. Acesta se dovedește a fi prietenos față de natură încă din faza de proiectare, apoi prin tehnologiile de fabricare, prin consumul minim de energie necesar fabricării și lipsa substanțelor periculoase care s-ar putea degaja din componența sa. Am încercat să prezint în această lucrare avantajele mobilierului ecologic, dar ideea acestui tip de mobilier nu trebuie privită ca fiind una rigidă.

Articole similare